Viata lui Liz

Dark isi dezvaluie sentimentele pentru mine.

Am revenit cu un nou capitol, sper sa va placa.

P.S.: Imi pare extrem de rau ca nu am mai postat de mult.

Dupa ce mi-am revenit total dupa lovitura primita de la Anna, ne-am continuat drumul spre Viego. Ma tot gandeam la Dark si la momentul in care m-a prins in brate si ne-am uitat unul la altul, ma tot gandeam, oare el ma iubeste?

-Liz, la ce te tot gandesti? - zise Anna.

-Ah... la nimic. Ma gandeam la Dark.- i-am zis eu Annei in soapta.

-Nu te invinovatesc,adevarul este ca el chiar e dragut.-zise Anna zambind.

-Pot sa iti spun ceva?

-Poti sa imi spui orice, doar iti sunt cea mai buna prietena.

-Oh... nu stiu cum sa iti spun dar... mie chiar imi place Dark, adica din momentul ala cand m-a prins in brate, am inceput sa tin la el mai mult decat o faceam inainte.

-Deci, cu alte cuvinte, il iubesti?

-Da, dar sunt sigura ca el nu simte acelasi lucru.

-Nu prea cred, vezi tu el tine mai mult la tine decat la propria persoana.

-De unde stii?

-Pai, ieri dupa cea iesit afara am fost cu el si l-am intrebat iar el a zis ca incepe sa tina la tine chiar daca abia v-ati cunoscut.

-Deci, e reciproc?

-Da, dar se pare ca nici unul nu vrea sa spuna nimic. Dar eu pot sa va ajut pe amandoi.

-Nu, nu vreau sa o faci tu. Vreau ca el sa o faca, de unul singur.

-Atunci vrei sa vorbesc cu el?

-Nici sa nu te gandesti !

-Bine, nu am sa o fac, acum du-te si stai mai aproape de el.

M-am dus langa Dark si am inceput sa vorbim.

-Hey, ce faci?

-Bine, tu cum te mai simti dupa lovitura la cap?

-Eu, sunt mai bine si apropo mersi.

-Ce? Pentru ce?

-Pentru ca ai facut tot ce ai putut ca sa ma salvezi de la moarte. Poate ca daca nu ai fi fost acolo, eu eram acum langa parintii mei.

-Liz, nu mai spune asta si apropo scuze.

-Oh, pardon, pentru ce scuze?

-Pentru lovitura la cap.

-Nu-i nimic, ai facut-o pentru a ma salva si asta e important.

-Am... Liz, vreau sa iti spun ceva...

-Ce este?

In momentul acela, Dark, m-a luat de mana si am simtit cum inima imi iese din piept. Eram atat de emotionata de ce ar putea spune, de faptul ca si el tinea la mine. Era ciudat faptul ca ne iubeam avand in vedere ca ne cunosteam de nici o luna. Atunci el a inceput sa imi spuna:

-Liz...eu vreau sa iti spun ceva, de ieri, stii cand ai cazut iar eu te-am prins in brate...

-Cred ca stiu ce vrei sa zici.

-Chiar stii?

-Intr-un fel. Acum termina ceea ce vroiai sa spui.

-Liz...eu... eu te iubesc!

Atunci am ramas socata. El chiar a marturisit ceea ce simte pentru mine.

-Stiu ca ne cunoastem de putin timp dar, eu tin la tine si stiu ca poate tu nu simti acelasi lucru pentru mine dar nu puteam sa stau fara sa iti spun, simteam nevoia sa sti.