Viata lui Liz

Fantoma mamei

Dupa toate cele intamplate, cum Jessy a distrus casa acelor doua fete si dupa cum ma acuzau, am fugit in padure pentru a ma regasi.
-  De ce cred ca este vina mea? Intr-adevar stiam ca se v-a intampla si totusi am ajuns prea tarziu. Puteam sa salvez casa acelor doua fete. Sunt o fraiera!
- Ba nu, nu esti.
- Cine a spus asta?
- Uita-te la mine, Liz.
M-am uitat in spatele copacului de care ma sprijineam si am vazut un fel de silueta alba care incetul cu incetul prindea claritate. Dupa forma corpului, parul lung si negru si voce mi-am dat seama cine era acel 'inger' care imi vorbea.
M-am ridicat de jos si cand imaginea a devenit clara, am zarit chipul luminos si ochii caprui ai mamei.
- Mama... Am fugit sprea ea si am luat-o in brate. Am inceput sa plang cu lacrimi de fericire.
- Scumpa mea!
- Mama, cum de esti aici?
- Am vazut prin cate ai trecut si m-am gandit ca vizita mea te va inveseli...
- Nu stii cat sunt de fericita ca te vad. Unde este tata?
- Tatal tau a ramas acolo sus, nu a vrut sa te vada pentru ca te-a vazut luptand.
- Pun pariu ca el crede ca sunt cine stie ce criminala sau asasin cu sange rece. Nu imi place ce fac, dar fac asta cu un scop asa ca nu imi pasa ce parere are el. Tot luptand cred ca o sa ajung ca nemernicul ala de Jessy, incep sa seman cu el pe zi ce trece...
- Iubito, tu nu esti ca el. El ucide doar pentru a ajunge la tine, tu doar te aperi.
- Da, dar din cauza mea se intampla toate astea. Din cauza mea, Rachel si Miranda nu mai au casa.
- Nu te mai invinovati, nu este vina ta. Ai uitat ca mereu ti-ai ajutat prietenii? Ai uitat ca Anna are un inger din cauza ta? Ca Anna si Lory au prietenii si sunt iubite datorita tie. Datorita tie sunt fericite.
- Ai dreptate mama.
- Nu mai lua in seama tot ce spun oamenii despre tine. Esti o Smith iar noi nu ascultam lumea, nu ne pasa ce cred despre noi.
- Mama, stii ceva de Patty? Imi este dor de ea.
- Normal scumpo, eu va veghez pe amandoua de sus. Nu ii este usor. Se antreneaza din greu si sufera pentru a ajunge cat mai repede la tine. Ii este foarte dor de tine.
- Vreau sa te intreb ceva. De ce nu mi-ai spus ca Jessy e varul meu? De ce nu mi-ai spus ca eu voi mosteni tronul?
- Voiam sa iti spun, doar ca aceste lucruri trebuiesc spuse la varsta de saisprezece ani, tu aveai atunci doar sase ani. Cat despre Jessy, trebuia sa te protejam de el. Nu vroiam sa te casatoresti cu el, de aceea eu si tatal tau incercam sa te protejam de aceea ne-am riscat viata pentru tine.
- M-am saturat ca toti sa moara sau sa pateasca ceva din cauza mea! Nu voi mai permite ca cineva sa pateasca ceva din cauza mea.
- Sunt mandra de tine.
- Mama, de ce tu si tata nu va intoarceti la mine si la Patty, sa fim din nou o familie.
- Nu putem. Vremea noastra pe pamant s-a incheiat acum zece ani. Vreau doar sa imi indeplinesti o ultima dorinta pana sa plec inapoi in cer.
- Nu pleca mama. Am nevoie de tine aici, pe pamant.
- Trebuie, locul meu e acolo sus, in cer.
- Bine mama. Spune-mi ce este, fac orice pentru tine.
- Daca vei ajunge regina, si sigur vei ajunge, spune-mi ca vei conduce cu inima nu cu mintea. Si ca Dark va fi un rege bun.
- Dark? Sigur, orice pentru tine mama.
- Si te mai rog ceva, daca te vei intalni cu Jessy, nu uita draga mea, decat sa mori razbunandu-te mai bine iarta. Fa ca de acum nimeni sa nu mai piara din razbunare, invata sa ierti.
- Nu stiu mama daca il pot ierta pentru tot ce a facut. Dar am sa incerc pentru a te face fericita.
- Ma bucur ca te-am facut sa il ierti. Nu uita fii intotdeauna buna cu toata lumea, fii amabila si nu uita sa ierti.
Spunand aceste cuvinte mama se ridica in vazduh si o lumina puternica aparu pe cer. Nu ma puteam uita pentru ca lumina era prea puternica asa ca dupa ce s-a stins m-am uitat spre cer si am vazut cum ceva cadea. Erau doua luminii ce cadeau de parca erau doua stele. Au cazut jos langa mine cand m-am apropriat sa vad ce erau am vazut ca era o poza cu mine si familia mea si un colier. Pe spatele fotografiei erau scrise :
"Acest colier este din aur si are gravura regala. A fost purtat de bunica ta in ziua nuntii si a fost inzestrat cu puteri magice de catre sora ei. Dupa nunta, bunica ta l-a dat jos si mi l-a dat mie pentru a ti-l da tie in ziua casatoriei dar se pare ca ai nevoie de el acum. Acest colier iti ofera un scut de protectie impotriva vrajilor sau a altor pericole. Ai grija de el. Cu dragoste, mama."

-Multumesc mama, pentru tot.- am spus eu uitandu-ma la cer.
Stateam si ma uitam la colier. Era atat de frumos. In mijloc avea o piatra albastra in forma de inima. Era minunat dar eu nu aveam de gand sa il port cand ma casatoream pentru ca cine stie ce s-ar fi intamplat. L-am pus imediat la gat si m-am uitat la cer pret de cateva minute dupa care am plecat sa imi caut prietenii. Poza am pus-o la piept si ma uitam la ea mereu amintindu-mi de vremurile acelea fericite.