Impossible[Liam Payne and Zayn Malik fan fic]

Capitolul 7

(perspectiva lui Alice)

Ma simteam bine plimbandu-ma. Ciudat, nu mi-l puteam scoate pe Liam din cap. In poze arata foarte bine, dar nu ma asteptam sa fie asa...asa de... Nici nu stiam cum e. Stiam ca e intr-un fel care m-a impresionat intr-un mod placut. Foarte placut.   Mergeam gandindu-ma la el, cand cineva ma prinse de talie. M-am speriat si m-am intors repede, repetand in minte miscarile, dar cand m-am intors, am fost vrajita de ochii lui mari, caprui.

-Ce faci aici? il intreb.

-Paai..imi faceam plimbarea si te-am vazut..si ma gandeam sa nu pierd ocazia. Te superi?

-Deloc, am spus naucita.

La naiba, Alice! Nu fii asa! E Liam, nici macar nu esti fana lui!

-Ok, hai! spuse si incepu sa mearga, eu pasind pe langa el.

-Nu esti din Londra, nu-i asa? ma intreba el.

-Nu sunt. Dar de unde stii? il intreb mirata.

-Te da de gol comportamentul, imi zise el.

-Daaaa..e mai cald.....ceilalti oameni sunt mai reci...acelasi lucru mi l-a zis si J, i-am spus zambindu-i.

-Aha, a spus dandu-se putin mai aproape de mine.

Ne-am plimbat un timp nespunand nimic. Cand am trecut pe langa o cafenea, Liam ma invita sa bem ceva si dpa cateva secunde de gandire mi-am spus ca nu am ce pierde, asa ca am acceptat..Ne-am asezat la o masa mai indepartata, intr-un colt discret, chiar daca eu ochisem o masa exact langa geam.

-Prefer sa nu fiu vazut de reporteri, imi explica.

Am ridicat din sprancene.

-Esti chiar asa de cautat? am intrebat razand.

-Pai da... Nu toate fetele din Londra sunt ca tine, spuse strambandu-se. 

-Da, si nu ai vrea sa te vada cu o fata care nu e model, am spus zambind incercand sa nu citeasca cat de nasol ma simteam in momentul ala.

Isi schimba expresia fetei brusc, devenind serios.

-Nu-mi vine sa cred ce parere ai despre mine.

-Nu te simti prost, am spus. Toate persoanele faimoase sunt asa...

-Uite ce e, Alice, eu nu sunt asa... nu-mi pasa ca nu esti nu stiu ce model international, ok? Ma vad cu cine simt eu ca trebuie sa ma vad, spuse.

Nu mai astepta sa raspund si chema chelnerul, spunandu-i sa ne aduca o cafea amara si o...

-O ciocolata calda cu putin zahar, am spus eu inainte sa zica el ceva. 

Dupa ce pleca chelnerul, spuse:

-Discutia aia este incheiata, ok?

Am dat din cap indiferenta, semn ca poate face ce vrea.

-Dupa cum ziceam, continua el de parca nu s-ar fi intamplat nimic,  trupa noastra e foarte populara, in caz ca nu stiai, spuse vrand sa ma enerveze. 

-Stai linistit, stiu. Prietena cea mai buna a mea este obsedata de voi, am spus si mi-am dat ochii peste cap. 

-Dupa care dintre noi este cea mai topita? intreba.

-Louis, am spus. Cred ca nu prea ma place. I-am ranit orgoliul, am spus razand, facandu-l si pe el sa rada.

-A fost doar putin uimit...si nervos ca nu stiai cine este, iar la mine ai stiut.

Am zambit invingatoare.

-Chiar ca... De ce ai stiut cum ma cheama? intreba, facandu-ma sa ma uit intr-alta parte.

-Conteaza? am spus in cele din urma.

-Da, pentru mine, da!

Am oftat.

-Pur si simplu am vazut o poza cu trupa voastra si tu mi-ai atras atentia, nimic mai mult. De atunci stiu cum te cheama...

Isi sprijini capul in maini si isi flutura genele.

-Oh, ma simt atat de flatat, spuse el cu voce prefacuta, facandu-ma sa rad. 

Am mai glumit si ne-am mai luat peste picior ceva timp, pana cand mi-am dat seama ca ar trebui sa plec.Dupa ce el a achitat nota de plata, m-a condus pana acasa. La fel ca si in cafenea, am continuat sa glumim si sa povestim...Nici nu mi-am dat seama cand am ajuns acasa.

-Deci...am vrut eu sa spun, dar Liam ma intrerupse.

-O sa ne mai intalnim, sa stii, spuse el increzator.

-Ce te face sa crezi ca eu vreau sa ne mai intalnim? am spus zambind.

Ridica din umeri.

-Recunoaste, te-am cucerit... Putin, putin de tot...

Am ridicat din sprancene.

-La revedere, Liam, am spus razand si m-am intors ca sa descui usa.

-Nu uita, acum stiu unde locuiesti, spuse inainte sa intru in casa.

M-am intors spre el, privindu-l din prag.

-Cred ca trebuie sa pun alarma de hoti, nu? am spus.

Ridica din umeri si se intoarse.

-Ne mai vedem, Alice Cooper, spuse in timp ce se indeparta de mine.

Am mai stat doua secunde sa-l privsc, apoi am intrat in casa si am decis sa las pe mai tarziu turul Londrei. Poate maine.

(perspectiva lui Liam)

Am plecat din fata casei ei, stiind ca inca ma priveste. Trebuia sa ma lupt cu mine insumi sa nu ma intorc si sa o strang in brate. Cand am simtit ca nu ma mai priveste, m-am relaxat considerabil. Nu-mi venea sa cred cat de sincera era. Imi placea ca ma lua peste picior atunci cand prindea ocazia, chiar daca eram Liam James Payne. Mergeam incet cu mainile in buzunar, zambind singur.

Mi-am continuat drumul pana acasa gandinu-ma doar la ea. Cum am ajuns acasa, am sunat-o pe J ca sa-mi dea numarul ei. Cu chiu cu vai, fu de acord sa mi-l dea. Am salvat numarul in telefon si am tastat imediat primul mesaj.

"Data viitoare imi iau si eu o ciocolata calda cu putin zahar"