Impossible[Liam Payne and Zayn Malik fan fic]

Capitolul 32

(perspectiva lui Liam)

Stăteam pe patul dintr-o camera de motel. Spre surprinderea mea, afara nu era plin de paparazzi si de dubele lor. Era liniste. Am ajuns in Wolverhampton la ora 3 dimineata. Acum era ora 5, iar eu nu dormisem absolut deloc. In scurt timp, firisoarele aurii ale zorilor si-au făcut aparitia la orizont, facandu-si loc in camera mea. In sfârșit câteva zile de liniste. M-am întors pe o parte, patul scartaibd sub mine. Hainele mele erau aruncate intr-un colt al camerei. Cand am ajuns aici, eram foarte obosit, asa ca numai m-am dezbrăcat si m-am aruncat in pat. Dar somnul nu a venit, asa ca m-am multumit sa mă uit la tavanul plin de pete.

Alice mi-a revenit in minte. Daca era acum aici in pat, eu strangand-o in brate. Mi-o si imaginam fiind atât de etuziasmata ca îmi va cunoaște familia. Mi-a spus ca-i place sa călătorească. Daca nu se intamplau toate astea, după ce plecam de acasă, ne îndreptăm spre... Spre oriunde. Nu conta unde mergeam atâta timpc cat eram împreună. Stiam ca daca plecam, mă îndepărtăm de Alice, de familie, de tot ce am avut. Dar intr-un fel era pentru binele nostru, al tuturor. Acum îmi făceam griji de reactia presei la vestea ca One Direction nu mai exista. Si directionerii... Ce vor crede? Ce vor spune despre noi? Cum se vor simti?

M-am ridicat din pat si m-am îndreptat spre fereastra care dadea spre parcarea mica a motelului. Lumina soarelui de dimineata a pus stăpânire pe Wolverhampton. Era timpul sa plec. Mi-am strâns hainele de pe jos si am iesit din camera, închizând usa in urma mea. După ce am lăsat cheia la receptie, am iesit in parcare. Era liniste. Nicio după, niciun reporter. Am respirat usurat si am început sa mă îndrept spre masina cu pasi mari. După ce am aruncat hainele pe bancheta din spate, am pornit masina si am demarat puternic, iesind cu viteza din parcare. Emotiile îmi cresteau din ce in ce mai mult cu fiecare metru pe care îl parcurgeam. Aveam sa-i revăd insfarsit.

Mă uitam cu admiratie pe geam. Era incredibila senzatia pe care o trăiam. In sfarsit mă simteam acasă. Treceam pe lângă case, amintindu-mi de prietenii mei care locuiau acolo. Am trecut pe lângă parcul in care mi-am petrecut timpul cand eram copil. Inainte sa-mi dau seama, am ajuns in fata casei. Acasă. Am oprit motorul si am rămas in masina pentru câteva momente. Eram emotionat. Am inspirat de câteva ori adânc si am iesit din masina, trântind fără sa vreau portiera in urma mea. Am făcut conjurul masinii pana când am ajuns pe aleea bine cunoscuta. Pentru câteva secunde, m-am simtit ca si cum as fi călătorit in trecut. Îl vedeam pe tata chinuindu-se sa mă invete sa merg pe bicicleta, mama incurajandu-mă frenetic. Apoi cand alergam de Matt, un tip care tot timpul isi bătea joc de mine, si m-am ascuns după scări, acesta trecând pe lângă mine fără sa mă vadă. Tin minte ca mai statusem sub scara după ce trecuse el mult timp, plângând. Atunci mi-am dat seama ca trebuie sa iau lectii de box. Momentul cand l-am bătut pe Matt a fost nepretuit. Am zâmbit la acel gând. Am scuturat din cap ca sa revin la realitate si am început sa mă îndrept spre usa din fata cu pasi siguri. Tineam in mana un buchet de flori pentru mama si niste cadouri pentru surorile mele. Am urcat scările încet si am ciocanit la usa. Pentru câteva secunde nimeni nu-mi răspunse, asa ca am încercat din nou. Niste pasi mici, cu siguranta ai mamei, se auziră pe hol, pentru ca apoi usa sa se deschidă. In fata mea se afla iubita mama. Si-a pus mâinile la gura cand mă văzu.

-Buna, mamă, i-am încet.

Plângea. A sărit la mine in brate di m-a imbratisat puternic. O lacrima mi s-a scurs si mie pe obraz, urmata de altele.

-Copilul meu, copilul meu, repeta ea, strangandu-mi fata intre palmele sale si sarutandu-mă pe obraji si pe frunte.

Am steans-o din nou la piept. Cat de dor îmi fusese de ea.

-H-haide înăuntru, se bâlbâi ea si mă trase de mana in casa.

-Karen, ce s-a întâmplat?intreba tata in timp ce intra in hol, dar când mă văzu, tacu. Liam! Zise si veni la mine, imbratisandu-mă. Multumesc lui Dumnezeu ca esti bine, adauga apoi si mă mai imbratisa o data.