Impossible[Liam Payne and Zayn Malik fan fic]

Capitolul 29

(perspectiva lui Simon Cowell)

Soarele strălucea pe cer, pasarelele ciripeau, iar eu stateam cu picioarele in piscina, cu un pahar de sampanie in mana. Mai bine de atât nu se putea, mai ales ca acum Liam a revenit in lumea noastră. Deja vedeam noul album, concertele, noul parfum probabil, fanii delirand. Ce priveliste... Am început sa fluier un cântec vechi, dar nu îmi prea iesea din cauza zâmbetului imens de pe buzele mele. One Fucking Direction is back, bitch!

Sunetul telefonului m-a adus la realitate, stergandu-mi complet zâmbetul de pe fata. Care dracu' mă deranjează?M-am ridicat in picioare lenes si m-am îndreptat si mai încet spre telefon, sperând sa se oprească înainte sa ajung la el, dar nu am norocul asta. Telefonul ala nu vroia sa taca dracului.... Am răspuns nervos:

-Alo?

-Simon Cowell? Îmi răspunse vocea de la telefon. Voce bărbătească.

-Eu si nimeni altul, am răspuns sarcastic. Cu ce pot sa va ajut?am adugat apoi încercând sa par cat de cat politicos...neeeeh.

-Am niste vesti care, pot sa spune, ar putea schimba ceva in viata ta, zise vocea si jur ca puteam sa "aud" rânjetul lui.

Urma o pauza in care mă gândeam ce as putea sa fac: as putea sa inchid telefonul si sa îl dau dracului de ciudat...ori as putea sa aud ce are de zis... Nu a fost greu sa aleg.

-Spune repede pana nu mă razgandesc, am zis repede, încercând sa nu par interesat.

Puteam sa "aud" cum rânjetul ala se mareste.

-Iti dai seama ca nu dau informatii fără un pret, nu-i asa? Adauga apoi.

Mda, oare cum am putut sa cred altfel...

-Cat vrei?am întrebat repede.

-30.000 de lire, îmi răspunse la fel de repede.

-Nu prea cred, am răspuns.

Tipul e nebun? Atatia bani?? No way!

-Pretul nu e negociabil...

Ok... Deci ce as putea sa fac? Deja am intrat in joc, deci tot ce pot sa fac este sa continui...

-S-a făcut atunci, am zis, regretand aproape imediat după.

-Ne întâlnim in gara la ora 2 P.M. Nici mai devreme, nici mai târziu. Fii pregătit cu banii, îmi zise, apoi închise.

Am rămas cu telefonul in mana, încă uitandu-mă la el.

Ce porcărie.

Nici măcar nu stiu cine e tipul, iar eu mă întâlnesc cu el la gara...

-Eh, asta e, am zis si am ridicat din umeri.

M-am întors la pisicina si am mai luat o gura de sampanie. Oare despre ce informatii vorbea? "informatii care ar putea schimba ceva in viata ta"...

(perspectiva lui Zayn)

Mă uitam la Alice. Dormea. Stătea ghemuita la pieptul meu, strângând in pumn tricoul meu. I-am aranjat o suvita rebela după ureche, mângâindu-i apoi usor obrazul.

Ceea ce s-a întâmplat ieri... Stiam amândoi ca nu trebuie sa mai pomenim despre asta vreodată. Mi-am atins obrazul acum umflat si rosu, crispandu-mă putin din cauza durerii. Nu mă așteptam la reactia asta din partea lui Liam. Mai ales din partea lui.... Adică, unde este acel Liam? Cel sufletist si care putea sa facă pe oricine sa rada, chiar in cele mai proaste zile? Chiar daca eu m-am ales cu un pumn, Alice este cea care a fost cea mai rănită. Nici ea nu se astepta la asta. Daca o luam asa, nimeni nu se astepta la asta. Se asteptau sa fie petrecerea aia perfecta, unde toti rad, fac glume, beau bere după bere si uita de tot ce s-a întâmplat in trecut. Mda... Nu le-a reusit...