Impossible[Liam Payne and Zayn Malik fan fic]

Capitolul 34

Au trecut trei săptămâni de când Liam a plecat. Criss a venit in Londra si acum sta in apartamentul matusii mele. Am început si facultatea, anul II. Criss era in anul I din moment ce a venit cu un an mai târziu. Îmi fusese dor de ea. E bine ca acum o aveam lângă mine.

De când cu discutia cu Liam, m-am gândit numai la ce a spus. Vorbele lui m-au făcut să-mi schimb gândirea total. Nu se schimbase asa cum am crezut eu. Încă mă iubeste. Dar a plecat. A plecat si a zis ca nu se mai intoarce.... Iar eu nu am de gând sa las asta intre mine si Zayn. Îl iubesc pe Zayn si nimic nu va schimba asta. Absolut nimic. Poate ca nu-l voi mai vedea e Liam niciodată. Si nici nu vreau sa mă gândesc la ce voi simti daca îl voi mai vedea vreodată.

Stăteam pe canapea, învelită in mai multe paturi, cu o cana de ciocolata calda in mana. Afara ploua. Era o zi ploioasa de septembrie. Eram singura. Zayn s-a dus pana afara, nu mi-a spus unde. Plecase de ceva vreme.

Am stins televizorul si m-am ridicat de pe canapea, lăsând paturile sa cada pe jos. Am iesit pe balcon, lăsând ploaia sa cada pe mine. Spre surpinderea mea, era cald. Era ca o ploaie de vara: calda, linistitoare. Am închis ochii si mi-am ridicat capul spre cer, lăsând picăturile sa-mi casa pe fata. Înainte sa-mi dau seama, am început sa plâng. Îmi tineam ochii strâns inchisi. Nu stiam de ce plâng. Probabil ca trebuia sa mă descarc cumva, iar asta era singurul mod. Sunetul telefonului m-a făcut sa tresar. Era Criss.

-Alo? Am răspuns, încercând sa-mi recapat vocea.

-Hey! Ce faci? Intreba ea.

-Ammmm... Mă uitam la televizor, nimic special, am răspuns. Nu vrei sa vii pana la mine? Am intrebat-o.

-Da, sigur... Numai ca am cateva schite de făcut si...

-Le faci la mine! Te ajut daca vrei! Numai vino! Am zis.

-Ok,ok,ok, impacientato! Îmi zise ironica. Acum mă îmbrac si vin, zise si închise.

Urăsc când închide asa brusc. Se crede in filme? Numai acolo închis aia fără sa mai zică nimic... Nicun salut, nimic... Am ridicat din umeri indiferenta si am urcat si eu in camera ca sa mă schimb de hainele ude.

In mai putin de un sfert de ora, Criss stătea la masa din bucătărie, desenând. Stătea fata in fata cu ea, dabdu-i sfaturi pe care le-am invatat in primul an.

-Doamne, de ce mă pune sa fac o camera in forma de sfera?? Zise exasperata Criss, lăsând creionul din mana. Cine drscu vrea o camera in forma de sfera??

Am zâmbit, conturand forma geometrica. Criss se uita la mine ciudat.

-Ce e in neregula? Mă intreba.

Am tresărit.

-A, nimic... Mă gândesc, atâta tot...

-Alice...

Mi-am ridicat privirea de pe foaia de lucru si m-am uitat la ea. Am oftat puternic si am zis:

-Ok, ok... Mă gândeam la Liam... Si la tot ce a zis la telefon... Au trecut trei săptămâni si eu tot la asta mă gândesc! Si el cine stie pe unde umbla! Am zis nervoasa. A plecat pur si simplu!

-Alice... Scuza-mă ca-ti zic... Dar nu avea niciun motiv sa rămână... Tu erai singurul lucru la care tinea, iar tu erai cu Zayn... Iti dai seama cum s-a simtit, nu? Iti dai seama ce a simtit daca a crezut ca daca pleacă totul se va rezolva... Si... Acum esti cu Zayn... Nu prea cred ca e bine sa zici ca Liam a plecat pur si simplu... Adică... Mă refer la faptul ca nu ar trebui sa te gandesti la Liam deloc... Ce vroiai sa zică înainte sa plece? Sa sa pleci cu el?

Da, am răspuns in minte, înainte sa-mi dau seama.

-Sa-ti spună ca uita tot, ca o veti lua de la început? Nu, Alice... Nu avea ce sa zică, încheie ea.