Impossible[Liam Payne and Zayn Malik fan fic]

Capitolul 17

Am trantit usa de perete si am ramas incremenit. Alex o tintuia pe Alice la perete, sarutand-o pasional, aceasta zbatandu-se sub el.

-Alex!!am urlat cat de tare am putut, acesta dezlipindu-si gura de a lui Alice. O sa te omor!am zis si l-am aruncat de pe ea.

Aceasta a sarit la mine in brate, imbratisandu-ma strans.

-Du-te in masina, i-am soptit.

-Dar…

-Du-te! Am urlat si ea fugi afara.

Am ramas numai eu cu Alex….din nou.

-Se pare ca am ramas numai noi, zise Alex, parca citindu-mi gandurile.

-O sa-ti para rau pentru ce ai facut, am zis si am atintit arma spre el.

Alex se albi la fata cand il vazu.

-Li..Liam…hai sa discutam, ok? Zise el, facand un pas in spate.

-Oooo...oare unde a plecat acel Alex? Acel Alex care m-a bagat in spital, acel Alex care a ranit-o pe Alice…Ma dezamagesti,am zis ironic.

Ne priveam direct. Expresia lui Alex se transforma dintr-o data intr-una vicleana, rautacioasa. Se apropie cu un pas de mine.

-Nu e corect ce faci….ai curajul sa ma impusti? Sa impusti pe cineva fara aparare….ce lasitate….zise el, apropiindu-se mai mult de mine.

Avea dreptate. mMi-a gasit punctual sensibil si acum il exploateaza din plin.Dupa ce i-am scos gloantele si le-am pus in buzunar, am aruncat pistolul pe pat.

-Multumit? L-am intrebat ironic.

-In extaz, imi raspunse.

Alex incerca o lovitura scurta, dar i-o deviez. Nu reusesc sa fac acelasi lucru cu croseul lui de dreapta. Imi simt coastele de parca au fost lovite de un berbec. Cad in genunchi, tinandu-ma de mijloc, si el ma loveste din lateral cu piciorul in stern, trantindu-ma lat pe spate.

-Haide,omule! Striga el batjocoritor la mine. Liam a obosit?

Sar in picioare si-l iau prin surprindere cu un pumn bine tintit in burta. Cand se indoaie la mijloc, ii trag un genunchi in gura. Din buzele sparte ii curge sange, dar ma priveste radios.

Continuam sa ne invartim unul in jurul altuia, fiecare dand cateva lovituri. Aud o coasta de-a lui Alex paraind cand intra in contact cu cotul meu. Urletul lui a umplut camera. Ma rasucesc ca sa izbesc cu celalalt cot, dar acesta pareaza si, in ciuda durerii, imi trage un picior in genunchi. Durerea ma inunda. Schiopatand mai reusesc sa-I mai dau cativa pumni, dar nu ma pot misca deloc bine. Adrelina m-a cuprins dintr-o data, astfel incat nici nu mi-am dat seama cand l-am luat pe Alex de ceafa si l-am trantit cu capul de coltul patului de campanie. Acesta se intoarse lent, privindu-ma. Fata ii era plina de sange si vanata.Se uita la mine parca cersind indurare. Poate alta data mi s-ar fi facut mila de el…..dar acum imi venea sa-i bag briceagul in inima si sa-l las acolo. Ce? Chiar si pe mine m-a uimit felul meu de a gandi. Nu mai gandisem asa in viata mea.Ce s-a intamplat cu mine?M-am asezat intr-un genunchi, langa el, ignorand durerea acum mai mica. I-am asezat capul astfel incat sa se uite la mine.

-Alex! Nu o sa…Alex, ma asculti??

L-am plesnit o data, aducandu-l la realitatate. De abia isi tinea ochii deschisi, semn ca l-am lovit cam tare.

-O data te mai vad in orasul asta! O data te mai vad in apropierea lui Alice! Si vei regreta ca te-am lasat in viata! Am urlat la el.

Acesta inchise ochii. Mi-am scos repede telefonul si i l-am pus sub nas: respira. Dupa ce i-am luat cartea lui Alice si am sunat la politie ca sa-l denunt pe Alex, am coborat scarile.