Impossible[Liam Payne and Zayn Malik fan fic]

Capitolul 55

Stateam in fata oglinzii lungi. Eram îmbrăcată in rochia alba. Era strânsă sub sâni, ca apoi sa cada lejer pana pe nisip. Modele spiralate albe de-abia se vedeau. Simteam cum inima e pe cale sa-mi sara din piept, asa de tare bătea.

"Ai mai facut asta o data, nu e mare lucru" am gândit curajoasa, facandu-mă sa zambesc.

O lacrima mi se scurse pe obraz, dar de data asta nu de nesiguranta, ci de fericire. Am zambit usor, netezind rochia. A venit ziua in care insfarsit mă simt împlinită. Stiam ca Liam se pregătea si el. Probabil Niall ii umbla prin parul acum lung si carliontat. Cineva batu la usa, facandu-mă sa tresar. Am coborât de pe piedestal si am deschis usa, vazand-o pe Criss. Era îmbrăcata in rochia ei alba, una scurta, pana deasupra genunchilor, si fara bretele, strânsă pe talie.

-Ce frumoasa esti, am spus amândouă in același timp, zambind dupa.

Veni la mine si mă imbratisa strans.

-Nu-mi vine sa cred ca mă căsătoresc in același timp cu prietena mea cea mai buna, spuse in soapta.

Am indepartat-o putin si m-am uitat la ea. Plângea.

-Am emotii, spuse repede. Am emotii mari, adauga apoi încercând sa-i stearga lacrimile fara sa-si intinda rimelul.

Nu a reusit.

-Criss, nu trebuie! Am spus zambind., in timp ce ii stergeam rimelul intins acum pe sub ochi. Sa vezi, imediat ce vei pasi pe covorul alb, totul va veni natural, i-am explicat.

Dadu din cap nesigura.

-S-Sper...

-Nu te mai da cu rimel, am spus serioasa. O sa plangi din nou, iar eu nu o sa fiu acolo cu demachiantul sub rochie, am adaugat apoi zambind.

Rase.

-Nu, nu mă mai machez, spuse apoi.

-Bun.

Oricum machiajul era total in antiteza cu decorul.

Se uita la mine.

-Îl iubesc mult, spuse dupa cateva secunde.

-Nici nu mă asteptam la altceva, am spus si am imbratisat-o. Veti fi fericiti...

-Si voi, spuse si imi aranja o suvita care îmi cazu din cocul pe care l-am facut intenționat dezordonat.

Criss avea parul ei negru lasat pe spate, doar periat pana cand a devenit lucios. O floare alba isi avea locul dupa urechea ei, prinsa de par.

-Voiam sa-ti dau asta, spuse si imi dadu o floricica exact ca a ei, doar ca asta era rosie.

Am zambit in timp ce mi-o prindea in par.

-Asa, acum esti gata, spuse si mă mai imbratisa inca o data.

La usa bătu tatăl meu, ca apoi vocea lui sa se audă de dupa usa din bambus:

-Pot sa intru? Sunteti îmbrăcate? O sa tipati daca deschid usa?

Am ras.

-Da, da si nu, am spus destul de tare ca sa mă audă.

Împinse usa si ne întâmpină cu un zâmbet mare.

-Sunt gata miresele? Intreba.

Am afirmat amândouă, ducandu-ne de o parte si de alta a tatălui meu. Deoarece Criss nu si-a mai vazut de tatăl de mai bine de 10 ani, tata a insistat sa ne aduca pe amândouă spre mirii noștri.

-Mă simt norocos... Niciun tata nu-si duce fata de doua ori spre altar, imi sopti la ureche. Si nici pe prietena ei cea mai buna, adauga apoi cu voce tare facand -o pe Criss sa rada.