Impossible[Liam Payne and Zayn Malik fan fic]

Capitolul 9

-A-Alex,ce faci aici? intreb cu respiratia taiata.

-Alice...zise el, cu ochii inlacrimati.

Am ramas acolo,uitandu-ne unul la altul fara sa vorbim. Nu stiu cum, dar ne-am indreptat in acelasi timp unul spre altul,imbratisandu-ne strans,nevrand sa ne mai dam drumul vreodata. M-a sarutat puternic, eu raspunzandu-i la gest.

-Intra...., am zis, inca socata.

Ne-am asezat pe canapea,tinandu-ne de mana in tot acest timp.Inca nu-mi venea sa cred ca el este aici, la mine acasa, stand amandoi pe canapea. Ma privea drept in ochi, eu pierzandu-ma in intestitatea lor.

-Nu-mi vine sa cred ca ai venit aici....

-Pentru tine orice, spuse de parca a uitat ce am decis amandoi cand am plecat.

Dintr-o data imi stranse mana mai tare.

-Alice....te iubesc si nu trebuia sa te las sa pleci din viata mea. Nu ma intelege gresit...Nu ca nu trebuia sa te las sa pleci, dar nu trebuia sa ne despartim sufleteste....

Alex scoase din buzunar jumatatea de inima pe care i-am dat-o atunci cand am plecat.

-Mai tii minte ce mi-ai zis? Ca atata timp cat voi avea lantisorul te voi avea tot timpul langa mine...Acum te am langa mine, zise el, punandu-mi lantisorul la gat.

-Te iubesc, imi zise inca o data.

Nu puteam sa-i raspund la fel si asta ma durea. Ma durea atat de tare. Dar el nu observa.

-Ce face mama? l-am intrebat repede.

-Te saluta si a zis ca te iubeste si ca-i e dor de tine,imi zise el, zambind.

Dupa o pauza scurta, am adaugat:

-Cred ca ar fi bine daca am merge la o cafenea, am spus incercand sa-mi feresc privirea. Cred ca trebuie sa discutam...

Alex se uita la mine nedumerit, dar nu spuse nimic. M-am ridicat de pe canapea si m-am dus in camera pentru a ma schimba.

(perspectiva lui Liam)

Ma plimbam, incercand sa uit de tot. Sa-mi golesc mintea. Nu puteam sa nu ma gandesc la ce s-a intamplat noaptea trecuta. Daca ar vedea Alice....nici nu vreau sa ma gandesc la asta.M-am plimbat pana la Big Ben, ascultand muzica in casti: Passenger-Let her go. Doamne, ce se potriveau versurile cu situatia mea.Imi place sa observ lumea din jurul meu. Sa le vad stilul vestimentar,comportamentul. Am vazut o pereche de indragostiti giugiulindu-se pe o banca,o batranica dand de mancare porumbeilor,o mama plimbandu-si bebelusul cu caruciorul, un domn imbracat la costum enervandu-se vorbind la telefon(cine stie, o fi cazut bursa).Am vazut un chiosc cu reviste,asa ca m-am indreptat inspre el, vrand sa cumpar o revista mondena... iar atunci mi-am dat seama ca am avut dreptate.

(perspectiva lui Alice)

Am iesit din casa fiind mai serioasa decat voiam.

-Alice, spune-mi la ce te gandesti, spuse la un moment dat Alex cand vazu ca nu se poate vorbi cu mine.

Am tresarit.

-Nu e nimic, am mintit repede. Haide sa mergem la o cafenea. Stiu eu una foarte draguta, am adaugat apoi, incercand sa zambesc.

Am trecut pe langa un chiosc uitandu-ma in fuga peste reviste. Dar ceva mi-a atras atentia. Si imi doresc sa nu o fi facut.

(perspectiva lui Liam)

Nu...nu nu nu nu nu ! De ce? De ce mie? Toate intrebarile astea imi navaleau in minte in timpe ce ma vedeam pe mine si pe Vanessa sarutandu-ne ,pe prima pagina.Deasupra fototgrafiei se afla un mimi-text scris cu litere mari: 

Liam Payne, membru al trupei britanice One Direction este vazut sarutandu-se cu o fata necunoscuta. Este oare noua lui cucerire?

Doamne! O sa vada Alice!

(perspectiva lui Alice)

Am incremenit pur si simplu cand am vazut fotografia. Eram sigura ca asa o sa se intample, dar nu credeam ca socul va fi asa de puternic asupra mea.Am simtit cum cerul s-a prabusit peste mine.

-Alice? Alice? Este totul in regula? ma intreba Alex.

-Oh,nimic,nimic...Numai ca m-a impresionat cat de repede trece de la o fata la alta tipul asta, i-am zis aratand spre fotografia cu Liam.

Aveam dreptate. Ceea ce am avut noi nu se poate numi nici macar prietenie.Nu poti lega o prietenie numai dupa ce ai schimbat cateva vorbe cu el....si ai vorbit singura cu el atunci cand erati pe terasa...si cand te-ai trezit pe pieptul lui....si cand ai iesit cu el pe o terasa la o cafenea.

-Oooo...e tipul ala din One Direction,nu? Dar tie nu-ti place One Direction, spuse nedumerit.

-Nu, nu-mi place, am spus si l-am luat de mana.

Inca eram socata din cauza pozei.Toate temerile mele s-au adeverit:am fost doar una din multe altele, m-a uitat complet. Am inghitit in sec si i-am zambit lui Alex.

-O sa-ti iau o ciocolata calda cu putin zahar, i-am spus si l-am sarutat apasat.

(perspectiva lui Liam)

Bateam de un sfert de ora la usa lui Alice si speram ca este in baie si nu aude ciocanitul, decat sa fie afara, unde putea sa vada fotografia fara probleme.Fara sa-mi dau seama, am inceput sa ma dau cu capul de usa,auzindu-se niste sunete innabusite.M-am intors cu spatele si m-am lasat sa alunec pe jos,rezemat de usa.Sunt mort! Sunt un om mort! Ce crede ea acum despre mine? Ca sunt un curvar care a uitat-o fara nicio problema! Fac pariu pe orice ca asta crede despre mine!

Dupa vreo doua ore de asteptat, am auzit rasul ei asemanator unor clopotei...dar nu era singura. Se mai auzea si un ras masculin,gutural.De dupa tufisurile care inconjurau gradina a aparut ea.

-Alice? am zis cu respiratia taiata,sarind in picioare.

-Te rog frumos sa pleci, spuse ea dura, dar cu voce tremuranda.

-Ce se intampla aici? intreba la randul lui tipul cu care era ea.