Un Vis De O Vara

33.Inapoi acasa

A trecut o saptamana decand Mac nu mai este printre noi, inca nu pot sa cred ca el nu este aici cu mine, stiam ca nu trebuie sa il las sa conduca chestia aia dar cine o asculta pe Erika, asa e nimeni. Am coborat jos iar ceilalti erau tristi dar pe langa ei vad o silueta cunoacuta. Mama...
-Mama ce faci aici? Intreb eu
-Imi pare rau pentru Mac, dar nu te mai pot lasa aici
-Stai ce? Nu? Mama aici e casa mea
-Erika vrei sa iti petreci viata aici cu atatea amintiri si Mac in cimitirul de la 2 strazi distanta ?
-Mama taci din gura sa nu mai zici asta
-Atunci du-te sus si fa-ti bagajele in 2 ore plecam.
-In cate ore ?
-Doua, hai repede
Ma duc sus in fuga inca nu pot sa cred ca Mac nu mai este iar eu trebuie sa ma mut si sa imi las prietenii aici. Oficial femeia aia de jos nu mai este mama mea. Daca Mac era aici. Dar sunt sigura ca inca ma iubeste de sus, si vrea sa fiu fericita, daca el nu mai e atunci eu trebuie sa imi traiesc viata am doar 17 ani. 17 ani plini cu amintiri si povesti cu prietenii si Mac. Off Mac iar mi-am amintit de el. De ce are efectul asta asupra mea. Stiu ca eu sunt inca a lui si el este al meu chiar si de acolo de sus.
In 30 minute eram gata cu tot cu bagaje si cu tot cu gandurile mele care le voi lasa aici in casa asta,in camera asta, coborand jos amintiri dau navala in mintea mea dar le scot repede. Mama era jos ma astepta la fel si Sarah, Mike, Ariana, Harry si Simon.
-O sa imi fie foarte dor de tine. Imi spune Sarah plangand
-Si mie sa ma ti la curent cu tot.
-Da am inteles. Te iubesc surioara. Sarah deja plange pe umarul meu si eu pe al ei. Doamne cat o sa imi fie dor de el.
-Pa pitico. Spune Mike si el vizibil emotionat.
-Mike o sa imi fie foarte dor de tine. Sa ai grija de Sarah
-O sa am. Si tu ai grija de tine. Mike deja plange si el.
-Erika chiar daca ne-am certat pe Mac si pe Harry eu tin la tine, si vreau sa fi fericita si implinita, mi-am devenit o sora si nu pot sa cred ca pleci. Ariana ma i-a in brate si plangem amandoua la vorbele spuse de ea.
-Ariana noua mea sora, te iubesc emorm si te rog sa mai vi prin Vancouver.
-Oricand pentru tine.
-Erika urata mica care plangea la cea mai mica atingere, te iubesc enorm de mult si ai grija de tine. Voi venii si eu prin Vancouver sa vad daca nu ai murit in avion.
Am chicotit putin. Si Harry tine la mine si apreciez asta. Se vede ca am prieteni adevarati.
-Pai a venit momentul. Pa copii aveti grija de voi. Ne-am strans toti in brate in semn de adio iar dupa eu am plecat. O sa imi fie dor de ei. Nu pot sa cred ca asta e sfarsitul unei relatii atat de frumoase. Si sfarsitul unei veri de poveste. Acum pot zice ca am avut cea mai frumoasa vara din viata mea. Am cunoscut oameni, mi-am facut un iubit care acum nu este langa mine, l-am cunoscut pe Justin Bieber pentru numele lui Dumnezeu. Nu voi uita toate astea niciodata. Nici nu mi-am dat seama ca deja am ajuns la aeroport. Ce bine ca avionul asta are si loc pentru masinile mai scumpe deci ma incadrez aici.
I-am dat biletele unei doamne blonde si inalte care era la poarta de intrare in avion iar un domn imi urca masina la bord.
Odata intrata in avion m-am asezat pe scanul de la geam si mama langa mine, mi-am bagat castile in urechi si m-am lasat purtata de amintiri si ganduri care nu imi dau pace.
Aveam 11 ore de zburat pana in Vancouver deci merge un pui de somn cred.
~~~~~dupa 11ore~~~~~
Cele 11 ore au trecut rapid a venit timpul sa coboram. Ne-am luat bagajele si masina si am pornit spre casa, adica vechea mea casa. Vechiul meu oras. Plin cu amintiri. Se pare ca orasul asta nu s-a schimbat prea mult de la ultima intalnire. Oo vai locul unde eu si Mac ne-am sarutat.
-Erika ai grija. Spune mama iar eu ma trezesc din ale mele. Doamne era sa intru intr-un tir
-Mama scuze dar ma gandeam.
-Uite Erika stiu ca inca ti la Mac dar imi pare rau ca el nu este aici.
-Mama stiu o sa fiu bine..candva
-I-ao la dreapta. Spune mama si gesticuland spre dreapta
-Mama casa e la urmatoarea pe dreapta.
-Nu mai e. Aoo da am uitat sa iti zic. Ne-am mutat intr-un loc mai mare
Nu pot sa cred mama s-a mutat si mie nu mi-a spus nimic. Odata ajunsi la noua mea casa, chiar e un loc mare, am parcat masina, ne-am luat bagajele si am intrat in noua mea casa.
Stan ne astepta in casa. A sarutat-o pe mama si pe mine ma luat in brate.
-Erika ma bucur sa te vad si imi pare rau pentru.. Stan incerca sa zica dar eu l-am oprit
-Nu trebuie sa iti para rau nu e vina nimanui asa a fost sa se intample.
-Wow te-ai maturizat de ultima data sau mi se pare? Stan incearca sa ma faca sa rad dar nu ii merge. Nimic in momentul asta nu ma va face sa rad.
-Cred ca m-am maturizat putin.
Dintr-o data am simtit o sagetare in stomac.
-Amm eu trebuie sa plec. Am luat-o la fuga pana la baie. Dar ceea ce nu stiu unde este baia? Hai frate i-a trebuit mamei o casa asa mare incat ma pierd prin ea
Nici macar nu stiu unde am camera sau macar am una ?
In cele din urma am gasit baia. Am inchis usa si am inceput sa vomit. Oo nu se poate....

Gataa stiu nu am mai postat demult dar faza cu liceul clasa a 9a alea alea. Profesorii..si acum am apucat putin timp in care sa scriu..am facut cu 200 de cuvinte mai lung capitolul. Stiu ca l-am lasat ca im gara dar promit daca am timp in ore voi scrie. Pup ♥♥♥