Yandere Simulator: A second love

I: "Călătorie plictisitoare, dar meritată"

A fost ciudat cât de repede au trecut 2 ore numai citind din acea manga, după care m-am trezit cu avionul care ateriza. Eram ceva de genul: "Deja?! Dar cum...?" Când am coborât, am văzut că eram în München... Ce căutam aici? Nu ştiu, dar se pare că unchiul meu Hans (care locuieşte în oraşul ăsta) mă aştepta.

Hans: Salut voinicule! Cum a fost zborul?

Eu: Bine... Dar... ce caut aici?

Hans: Ah, nu ți-a zis mama ta? Este o escală... Aşadar, cam peste o oră vei lua avionul de aici şi apoi ajungi în Japonia. De altfel, scrie asta şi pe biletul tău...

Eu: Corect... Eh dacă tot avem o oră la dispoziție hai să ne plimbăm.

Hans: Hai!

Şi aşa mergem noi de nebuni prin aeroport şi ne povestim câte una, câte alta până când trece timpul. La al doilea Check-In îmi iau rămas bun de la unchiul meu şi plec (Din nou...) spre avion. De data asta ştiam că va dura ceva călătoria, aşa că am cerut din timp două sandvişuri pe care le voi mânca cu repezeală (Sunt foarte bune nu de alta...) şi mă apuc să-mi citesc din nou manga de unde am rămas. Şi citesc eu şi citesc până mă ia somnul.

Mă trezesc mai încolo că ne anunță piloții că suntem aproape de destinație şi că ne pregătim să aterizăm. Când cobor, văd cum de la distanță mă aşteaptă familia gazdă împreună cu studentul cu care urma să fac schimbul. Pe student îl cheamă Hayato Haruki, e cu un an mai mic, de o înălțime cam similară cu a mea, dar cu un păr vopsit în verde şi țepos. Părinții lui, două persoane modeste, ceva mai învârstă şi foarte iubitori. I-am salutat pe toți făcând o plecăciune aşa cum este obiceiul în Japonia, iar ei mi-au răspuns la salut în acelaşi mod. Chiar Hayato a vrut să-şi strângă mâna cu mine ca să mă pot simți în largul meu.

Uite aşa ne îndreptăm noi spre maşină, în al cărei portbagaj îmi bag eu geanta cea mare, şi cu care vom face cam două ore până să ajungem în oraşul Buraza din regiunea Numazu (Cei ce nu cunoaşteți povestea Y.S. credeați că în Tokyo voi sta, nu-i aşa?)
(Apropo... de acum, se presupune că voi vorbi în japoneză cu viitoarele persoane pe care le voi cunoaşte deci... nu cred că la fiecare dialog trebuie să precizez "japoneză"...)

Odată ajunşi, intrăm cu toți în casă (Una chiar destul de mare... nu vi-o descriu... vă las pe voi să vi-o imaginați cum doriți) şi ne descălțăm şi ne luăm papucii speciali (Chiar şi eu aveam deja o pereche pregătită). În camera lui Hayato urma să stau deci era ceva de genul eu îmi scot bagajul iar el şi-l face... Oricum după ce am servit ceaiul cu părinții săi (Lucru care a durat cam o oră...), am plecat împreună cu Hayato să îmi facă un tur în tot oraşul... (Adică chiar tot...)

Aşa mergem noi prin tot Buraza Town şi văd şi liceul la care voi merge pentru următoarele două luni: ,,Akademi High School". Apoi luăm metroul şi mergem în oraşul învecinat Sisuta Town (Partea amuzantă este că ,,Buraza" s-ar traduce ,,frate" şi ar fi tare ca ,,Sisuta" să însemne ,,soră" cum şi aşa aceste oraşe sunt învecinate). Oricum după o zi întreagă în care am vizitat două oraşe, eu şi Hayato ne întoarcem înapoi în Buraza Town şi ne îndreptăm spre casă (Mai ales că el avea mâine avionul care avea să îl ducă în România).