Yandere Simulator: A second love

IV: "Ce ştie lumea despre..."

Dar totuşi... Este pauza de prânz în prima mea zi de liceu japonez şi doar ce am avut o încăierare. Cred că pot lăsa treaba de detectiv şi pe mai încolo. Ce hobby mai am şi eu...

(Mai bine mă duc să îi mulțumesc Ayane-i pentru sprijinul de mai devreme) Îmi spun eu în timp ce mă îndrept spre ea.

Eu: Mersi pentru ajutor. Mă descurcam şi singur... (Arogant...) Dar, mulțumesc oricum.

Ayane: Păi... pentru puțin...

Eu: Ştii, mă gândeam eu că poate mâine după ore dacă eşti liberă am putea...

Şi nu apuc eu să îmi termin fraza, că cineva mă trage de mână şi mă duce efectiv în altă parte. Este, se pare, o fată cu părul violet în codițe destul de... aranjate într-un mod unic pot spune. Şi ce e cu bustul ăla al ei... ? (Adică serios, e cam mare...)

Fata: Ayane, hey... Te superi dacă îl împrumut nițel pe Raul?

Ayane: Nu chiar... Kokona...

Kokona: Mersi!

Eu: D-dar... (Zic eu în timp ce această Kokona mă trage cu japca într-un colț în care sunt, probabil, colegii ei de clasă)

Kokona: Niciun dar! Iată-ne!

Îi văd eu aşadar pe Senpai şi pe încă o fată cu părul albastru prins în două cozi, de data asta drepte şi lungi (Şi cu un bust cam de aceeaşi mărime cu al Kokonei adică ce naiba... ?)

Kokona: Ea este prietena mea cea mai bună, Saki. Pe Senpai deja îl ştii şi e pe cale să-ți mulțumească după ce termin eu. Iar eu sunt Kokona, apropo.

Şi atunci îmi zâmbeşte într-un fel în care mă face să cred că vrea să nu o cred un pic nebună. (Deşi este...)

Eu: Încântat de cunoştință...

Saki: Ignor-o pe nebuna asta... Aşa e ea de obicei... (Evident, chicoteşe când zice asta.)

Senpai: Hey, nu fi aşa dură cu ea... Şi Raul, mulțumesc pentru ajutorul oferit. De acum încolo pot sta liniştit că Riku nu o să se mai ia de mine prea curând.

Eu: Oricând. Am parte de tipi din ăştia destui la mine în țară, deci Riku a fost o nimica toată.

Senpai: Eu mă duc puțin până la toaletă dacă mă scuzați o secundă.

Saki: Te-a luat dorința de baie poate pentru că era să faci pe tine când te-a băgat Riku în seamă.

Kokona: De ce eşti aşa rea cu el?! Adică... exagerezi, nu ți se pare... ?

Senpai se uită cu ochii cruciş la ele, făcându-le sa râdă şi pleacă la toaletă fără să mai zică nimic.

Eu în schimb, mă uit după Ayane să văd ce mai face. O văd cum mă urmăreşte de la uşile care duc înapoi în liceu. După ce vede că am sesizat-o, se face că se uită în altă parte, şi şi-l ia ca reper pe Senpai.

Eu: Dacă tot sunetem prieteni acum, bănuiesc că vă pot cere o părere. Ce îmi puteți spune de fata aia?

Şi le fac un semn către Ayane ca să înțeleagă despre cine vorbesc.

Kokona: Ah, de Ayane zici tu? Păi... este o fată ok. Îi complimentează pe toți şi este prietenoasă tot timpul deşi... e destul de singuratică. Nu vorbeşte prea des cu oamenii, ci preferă să stea mai distantă şi să-i observe... Uneori chiar să le facă poze...

Saki: Ciudatăăă.....

Kokona: Nu e ciudată, doar... diferită. Şi nu este o persoană rea. De obicei trebuie să faci mereu primul pas când vrei să obți ceva de la ea. Asta e tot.