Yandere Simulator: A second love

VI: "Investigația"

(Hayato: La noi la liceu în prima săptămână a avut loc o dispariție... O fată din anul 3 de la noi pe nume Osana Najimi nu a mai fost văzută de la pauza de masă din aceea zi. [...] Unii colegi spun că a fost pur şi simplu un eveniment nefericit, alții că ar fi fost situaţii planificate de dinainte de cineva din exterior sau chiar mai rău... de un STUDENT! [...] Cel ce a suferit cel mai rău a fost Senpai.

[...]

Kokona: El spune că pe Osana a văzut-o înnecându-se aici pe acoperiş şi că atunci când a adus o profesoară să o vadă, aceasta ar fi dispărut.

[...]

Info-Chan: Ai grijă în cine te încrezi ... răul este foarte aproape de tine. Chiar mai aproape decât crezi.

Ayane...)

Şi atunci m-am trezit brusc. Mă uit în jur şi văd că sunt în camera mea. Mă rog, a lui Hayato... Ce coşmar teribil. De fiecare dată când mă gândesc...

Mă uit la ceas şi văd ce e deabia ora 6:00. Mă ridic din pat şi merg înspre bucătărie cum şi aşa mi-a pierit somnul. Părinții gazdă erau deja trezi şi am băut un ceai cu ei cum şi aşa sunt mai mereu plecat şi nu apuc mai deloc să-mi petrec timpul şi cu ei.

Oricum, s-a făcut şi ora 8:00, aşa că mă-mbrac şi plec înspre liceu. Odată ajuns, încerc să fiu discret când intru în curte deoarece, chiar dacă instituția nu e păzită în niciun fel, nu vreau să mă vadă cineva care să-mi facă necazuri. Până să intru, mă gândesc puțin la ce mi-a zis Ayane despre tatăl ei: "nepăsător şi indiferent". Un astfel de om dacă nu te părăseşte pentru că vrea ci pentru că trebuie obişnuieşte să lase indicii care consideră că vor fi găsite de persoana iubită. (Dacă e ciudat... deja nu mă mai miră nimic... Totuşi intuiția îmi spune că nu este nepăsător sau indiferent cu adevărat.)

Ceva în schimb îmi atrage atenția: o casetă care era lăsată undeva după cel mai apropiat Sakura de intrarea principală în şcoală. (Cum mi-a sărit mie în ochi caseta asta şi altui student nu... Serios acuma, dacă o găsea cine nu trebuia?) Culmea că aceasta nu este singura. Mai găsesc şi alte casete în tufele din jurul şcolii şi pe toate scrie acelaşi lucru: "Pentru Ayane" şi un număr diferit care probabil că indică ordinea în care trebuie ascultate. Mă uit şi în sala de sport de lângă liceu şi găsesc şi acolo încă două casete.

Mă întorc înapoi la intrarea în liceu, unde văd că uşile erau de data asta întredeschise. ("Ciudat" îmi zic eu, dar măcar aşa nu va trebui să intru prin efracție...) Odată intrat, urc încet scările până la etajul 2, unde se află laboratorul de informatică. Acolo găsesc un casetofon care mergea la fix cu ce am găsit eu. Aşa mă apuc eu şi ascult toate casetele în ordinea corectă. (Nu o să credeți câte lucruri am aflat eu din acele casete...)

Wow! Pur şi simplu... wow! Cred că au fost 10 casete sau ceva, dar le-am ascultat cu mare atenție şi am descoperit multe despre tatăl Ayane-i.
Că a fost jurnalist investigator, că a prins o fată yandere, dar că aceasta ar fi convins presa, puterea juridică şi mai toată Japonia de la aceea vreme că era inocentă, că el şi-a distrus cariera şi viitorul cu acest caz, că mama Ayane-i a murit după ce a născut-o şi că tatăl ei urma să o prindă pe acea ucigaşă, după aproape 30 de ani de atunci, dar că aceasta a aflat şi asta l-a determinat să fugă din oraş ca să o ademenească pe psihopată şi să stea departe de Ayane. 
Totuşi, nu am putut să nu remarc că din cele 10 casete lipsea cea cu numărul 7. Atunci îmi vine mie ciudata idee de a încerca cabinetul pentru ziarul şcolii. Când intru, îmi pornesc camera pe care o ascund undeva într-o tufă din colțul camerei. (Bateria ține cam o săptămână, deci poate aflu ceva interesant până atunci.)

Caut peste tot după caseta aia, dar fără rezultat. Văd în schimb computer-ul de la birou, pe care îl deschid fără să mă gândesc la consecințe. Verific rapid istoricul, căruia îi fac o copie şi o pun în stick-ul meu de 16GB. Văd că de aici putea acea Info-Chan să afle date personale şi secrete ale studenților prin hacking şi să îi contacteze anonim pe telefoanele lor. Salvez şi toate conversațiile ca să fiu sigur că voi avea ceva informații interesante. Apoi, dacă tot pot să hackez mai orice, mă apuc eu şi accesez dosarele poliției pentru a afla unde poate fi tatăl Ayane-i. Şi... BINGO! Tokyo. Mă gândeam eu că nu ajunge departe. Să cercetăm şi cazurile lui... Aham. Ok. Acuma să îi găsim adresa...

O persoană: Dar ce cauți tu aici?

Eu: Ummm... Info-Chan? Eu...

Info-Chan: Tu ai intrat ilegal în liceu şi îi mai şi foloseşti dotarea în lucruri precum accesarea documentelor poliției, am dreptate?

Eu: Da, dar... Tu de unde ştii că acest computer poate hacka?

Info-Chan: Bună întrebare. Să o luăm altfel: încerci să dai de tatăl Ayane-i, nu-i aşa?

Eu: De unde ştii că...

Info-Chan: Casetele! De unde altundeva? Dar păcat de numărul 7... Oh, dar stai. Se întâmplă să-l am eu.

Eu: Serios?! Unde este?

Info-Chan: Nu aşa de repede. Ți-l voi da când voi considera de cuviință că-l meriți. Acum în schimb am nevoie de ceva...

Eu: Şi anume... ? (Nu-mi place cum evoluează conversația...)

Info-Chan: Am nevoie ca tu să îi faci pe Senpai şi Kokona să fie mai apropiați.

Eu: Ummm... Asta pare uşor, dar nu văd rostul căci se vede de la o poştă că ei se plac unul pe altul.

Info-Chan: Crede-mă, dacă grăbeşti procesul, va fi mai bine pentru toată lumea sau mă rog, aproape toată... Şi îți sugerez să filmezi cu mobilul sau ceva ceea ce este acum la infirmerie. O să îți fie folositor mai târziu.

Eu: Bine... Aşa rămâne.

Info-Chan: Să nu joci jocuri cu mine. Deja există un rău care se apropie de tine. Nu cred că un al doilea va ajuta cu ceva...

Ies pe uşă fără să mai zic nimic. Fata asta mă sperie foarte tare, dar eu tot am să o fac cumva să fie pedepsită căci sigur a făcut multe rele de care nu ştiu eu încă. Deocamdată în schimb, fac cum zice ea şi mă duc la parter înspre infirmerie. Mă uit pe geamul de la uşă să văd dacă e cineva. Se aud oricum multe gâfâituri înăuntru, chiar rapide şi repetate aş putea spune. Şi oare pe cine văd eu în interior: pe infirmieră şi pe... Senpai?! Făcând... Sex?! Ummm... probabil deaia i se zice Senpai, pentru că pare să îl placă toată lumea. (În special persoanele de gen feminin...) Cum mi-am propus, îmi scot mobilul şi apuc şi filmez toată secvența, chiar şi momentul "eliberării moştenitorilor lui Senpai" în gura femeii... Stai o secundă... Infirmiera nu e cumva mătuşa Kokonei? Ai de capul meu... Nu e bine.

Plec eu aşadar fără să mai privesc înapoi pentru a nu fi remarcat de unul din partenerii plăcerilor. Ehe Senpai, măcar ştiu cum te voi face să vorbeşti legat de ce ştii de moartea Osanei. Nu pot să cred că Ayane îl iubeşte pe băiatul ăsta când el nu ştie nici cum o cheamă şi-şi face de cap cu femeile... (Totuşi arăta bine mătuşa Kokonei pentru o infirmieră... Ce naiba spun eu aici?!)

Oricum... Ajuns acasă, primesc, pe rând, vreo 3 mesaje pe care apuc să le citesc. Primul era anonim şi spunea: "Sper să nu uiți de conversația noastră... IC". Info-Chan... Al doilea era de la Ayane care mă întreba dacă am aflat ceva legat de tatăl ei. Am mințit-o şi i-am răspuns că nu, iar aceasta a răspuns înapoi cu "Sper că măcar te vei strădui. Aşa cum ai făcut şi cu seara din oraş :*". (Ok, măcar asta mă mai înveseleşte puțin.)

Iar al treilea mesaj fusese trimis de Kokona care mă întreabă dacă vreau să ies mânie în oraş cu ea, Saki şi Senpai. Îi spun că aş fi încântat şi aşa trece şi ziua de Sâmbătă. Restul serii îmi fac toate temele ca să nu le mai duc pe urmă grija în timpul săptămânii. Până să adorm, stau şi mă gândesc la tot ce am aflat astăzi. Cu toate că am găsit unele răspunsuri, totodată cu ele au venit şi noi întrebări, dar presupun că aşa este viața de detectiv, nu? Şi cu gândul ăsta am adormit, sperând că nu voi mai avea coşmaruri din nou...