IX: "Nebunia devine adevăr"

583 71 8
                                    

Miercuri... Exact. Au trecut două zile de când am mers la Ayane acasă. Se pare că intrarea mea în acel subsol a cam speriat-o rău de tot. De exemplu, ieri părea complet distrasă şi derutată, iar azi nu am văzut-o deloc la ore. Cred că am întrebat pe toată lumea din liceu dacă ştia ce i s-a întâmplat, dar toți se întrebau acelaşi lucru.

Când s-au terminat orele, cum era de aşteptat, toți studenții au plecat acasă. Totuşi, până să apuc să ajung la dulapul meu, aud o voce feminină cum mă striga din interiorul unei clase. Înăuntru nu putea fi nimeni altcineva decât Info-Chan...

Info-Chan: A trecut ceva timp...

Eu: Chiar nu am chef de prostiile astea... Zi odată ce vrei.

Info-Chan: Mai ții minte caseta lipsă despre care am vorbit în week-end?

Eu: Da... ?

Info-Chan: Ei bine, consider că acum e momentul să o asculți. Dar în locul tău m-aş grăbi să o ascult până nu e cineva rănit.

Eu: Despre ce vorbeşti?

Info-Chan: Vei vedea...

Nu îmi mai pierd vremea cu nebuna asta şi fug în grabă spre laboratorul de informatică unde pot asculta caseta. Intru dând buzna în sală unde, spre uşurarea mea, nu era nimeni. Bag caseta în aparat şi apăs butonul de play.

Oh Doamne... Nu pot să cred... S-sânge pe hainele ei când vine acasă... ? Bani de care nu se ştie de unde îi are... ? Nu, nu poate fi adevărat. Nu poate fi!

Cât timp țipam eu de nebun cineva a intrat în sală probabil atras de zgomot să afle ce se întâmplă.

Persoana: Hey Raul... Ce ai pățit?

După voce îmi dau seama cine este şi mă întorc spre el.

Eu: Ummm... Nimic important, Senpai...

Şi atunci mi-a venit în minte o idee complet ciudată.

Eu: Ai idee unde este Kokona?

Senpai: E la parter, repetă un dans pentru clubul sportiv. Era cu Saki când am plecat eu de acolo.

Eu: Mersi!

Şi atunci am fugit din sală, probabil îmbrâncindu-l nițel pe Senpai, care mă privea îngrojorat din fața laboratorului. Cobor scările, ajung la capătul holului şi nu cred ce văd în fața ochilor...

Ayane cu o mână ținând uşa întredeschisă şi cu cealaltă jonglând un... (Cred că îmi înghit toată saliva când zic asta...) cuțit! E complet distrasă de ce se întâmplă înăuntru, aşa că nu mă observă. Nu fac altceva decât să alerg spre ea şi să o opresc din ce avea de gând să facă.

Yandere Simulator: A second loveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum