Lupta dintre Inimă și Rațiune

Capitolul 5

La media o aveți pe Iris

____________________________________

Intru în cafeneaua aglomerată și caut cu privirea vreun chip cunoscut, iar ochii mi se opresc asupra unui cap șaten cu părul aranjat aproape perfect din care o singură șuviță rebelă se lasă peste fruntea încruntată.

Mă apropii încet, examinând fiecare mișcare și contractare a mușchilor feței.

- Să nu-mi spui că joci Angry Birds așa concentrat? îl întreb amuzată de faptul că nu-și lua ochii din telefon și se încrunta mai rău ca un copil.

- Oh... Bună, îmi omoram doar timpul, ia loc, îmi spune ridicându-și ochii cenușii spre mine. Hai, să vedem ce plănuiește marele avocat Popescu!

Îi întind dosarul cu toate actele ce le-am luat de la fostul meu avocat și simt cum spearanțele mele se mistuie încet, încet când văd încruntarea de pe chipul său în timp ce-l răsfoiește. O panică ușoară îmi împânzește sufletul și încep să bat nerăbdătoare cu degetele în masă, fixându-l cu privirea pe Alexandru.

- De data asta s-a întrecut pe el însuși, întotdeauna a jucat murdar, dar acum a depășit toate limitele morale, vom avea noroc dacă îți vor reveni câteva ore pe săptămână cu Iris și, e posibil să te alegi cu o amendă pentru neglijența copilului.

- Neglijență? îl întreb îngrozită.

- Da, aici scrie că din cauza neglijenței tale, Iris s-a ales cu mâna fracturată acum un an, dar nu-ți fă griji, știu cum să scăpăm de asta, îmi răspunde cu o voce încurajatoare.

- Nu pot să cred că îmi face una ca asta, zic eu cu vocea tremurândă și ochii în lacrimi, Iris doar era pe topogan când un alt copil a îmbrâncit-o, nu am putut face nimic.

- Hei, e în regulă, ăsta e Mihai și trucurile lui murdare, mereu apelează la chestii de genu pentru a câștiga un proces, nu știu dacă a jucat vreodată corect, dar pentru asta m-ai chemat, nu? O să-i arătăm că nu ești lipsită de apărare așa cum crede el, mă încurajează Alexandru. Zi-mi care e situația cu Iris acum!

- Nu mă lasă să o văd!

- Cum adică? Nu are nici un drept să-ți interzică asta, se revoltă el.

- Miercuri, după ce am vorbit cu tine, am mers acasă, iar Mihai mă aștepta la intrare cu toate lucrurile mele împachetate. I-am zis că vreau ca Iris să meargă la mine până la decizia judecătorului, iar el, după ce mi-a râs în față, mi-a zis că nu am nici un drept să-i cer asta, la fel cum nu mai am voie să intru în casa asta și dacă insist, mă dă în judecată pentru încălcarea proprietății private. Am vrut s-o iau pe Iris de la grădiniță, dar educatoarea mi-a zis că nu vrea probleme cu dl Popescu și m-a dat afară, iar seara o ia o dădaca, probabil, și o urcă în mașină înainte să mă pot apropia de ea. Nu știu ce să mai fac, simt că mor dacă îmi pierd fiica, îi relatez totul lui Alexandru printre șiroaie de lacrimi.

- Cum adică nu ai voie în casă? I-ai cedat casa? Ce s-a întâmplat la partajul bunurilor? mă copleșește el cu întrebări.

- Fiecare a rămas cu ce a avut înainte de căsătorie și cu ce a investit pe parcurs, iar avocatul mi-a zis că, întrucât Mihai are casa înainte de căsătorie, automat aceasta îi rămâne lui.