Lupta dintre Inimă și Rațiune

Capitolul 10

Apartamentul e scăldat de un întuneric și o liniște apăsătoare ce te sperie, dar atmosfera e mai mult decât perfectă pentru starea mea de spirit. Mă așez pe canapea și mă cufund încet în singurătate. Nu știu dacă Noemi e plecată sau e undeva pe aici, dar nici nu mă obosesc să o strig sau să o caut. Simt că n-aș mai rezista presiunii intense din sufletul meu și aș izbucni dacă ar apărea în fața mea.

Aprind veioza mică de lângă canapea și mă las pradă gândurilor nemiloase ce-mi inundă mintea obosită. Nu înțeleg de ce mă simt atât de mizerabil, de ce o umbră de regret îmi întunecă sufletul! Doream să mă lase în pace, doream să se depărteze de mine, iar el asta a și făcut. Până la urmă asta e tot ce am vrut.

- Au, de ce îți lași trolerul în mijlocul living-ului? Și... ce, naiba, cauți aici... pe întuneric? vocea uimită a blondei mă scoate din transa mea imaginară.

- Cum adică ce caut aici? Aici locuiesc! îi răspund uimită de întrebarea sa.

- Nu trebuia să fii cu Robert? mă privește încruntată.

- De unde știi? Nu-mi amintesc să-ți fi spus!

- M-am întâlnit cu el la hotel și era cu prietenul ăla al său înfumurat și plin de sine. Nenorocitul nu a ratat nici o ocazie să mă tachineze și să se joace cu nervii mei, mai aveam puțin și îl pocneam de față cu toată lumea...

- Hei, deviezi de la subiect! o întrerup nepoliticos.

- Oh, scuze! M-am întâlnit cu Robert la hotel și mi-a zis că vine să te ia de la aeroport, deci m-am gândit că va dura un pic până vei ajunge acasă! zâmbește pervers și îmi face cu ochiul.

- Poftim? Ce căutai tu la hotel? Ce căuta Robert la hotel? o întreb nedumerită.

- Păi, petrecerea de după oficializarea cununiei are loc în sala de banchet a hotelului în care e cazat Robert și band-ul lui!

- Oh, minunat! Acum va trebui să stau cu ochii în patru la petrecere ca să nu dau peste el! pufnesc ironică și îmi iau fața în mâini, sprijinindu-mi coatele de genunchi.

- Nu cred că va mai fi cazat până la petrecere, pleacă în turneu peste două săptămâni. Cum adică să nu dai peste el? De ce nu vrei să dai peste el? Credeam că e totul în regulă între voi!

- Ne-am cam certat și i-am zis să mă lase în pace! zic cu o voce slabă. Iar acum nu înțeleg de ce mă simt atât de mizerabil și îmi vine să urlu! Asta e ce mi-am dorit, nu? Să fiu lăsată în pace! rostesc cuvintele printre șiruri de lacrimi. Atunci de ce mă doare? De ce simt că fiecare gură de aer pe care o inspir, în loc să mă reînvie, mă sufoca mai mult?

- Draga mea, te-ai îndrăgostit! afirmă Noemi și mă trage într-o îmbrățișare caldă.

- Nu! zic trăgându-mi nasul. Știu cum e să fii îndrăgostită, nu e nici pe departe ceea ce simt acum. Totul e mult mai...

- Puternic?! Simți cum inima o ia la goană doar la o singură privire, cum te pierzi în ochii lui, de parcă întreaga lumea se reflectă în ei. Simți cum fiecare atingere a lui, intenționată sau nu, te face dependentă și dornică de mai mult, cum fiecare sărut te îmbată și te poartă spre plăceri neașteptate. Doar un strop din fiecare te domină și te îngenunchează, lăsându-te pradă dureri și chinurilor ce te stăpânesc atunci când el nu mai e lângă tine. Simți cum sufletul fragil ți se rupe în mii de bucăți, ce ard necontenit în înăuntrul tău atunci când crezi că l-ai pierdut, însă doar o simplă mângâiere te tămăduiește de dorul crud, dar și te distruge în același timp.