Slowly seduced (Larry Stylinson)

Capitolul 6

Niall's POV

"Ni', trezește-te... " sunt scuturat de către Liam și încep să mă plâng.

"Te-am avertizat că azi ne trezim devreme." râde el.

"Ceilalți s-au trezit?" De ce așa devreme? Vreau somn..." spun privind înspre ceasul de pe noptieră.

"Mmm, nu chiar. Dar uite." își scoate telefonul din buzunar și caută ceva pe el. Îmi arată ecranul într-un final.

"Ce e?" mă intind ca să mă dezmorțesc. "Awwww, cât de adorabil arată Lou cu mâna sa mică strânsă în jurul corpului mare a lui Harry." spun zâmbind la poză. "Cand ai facut-o?"

"De dimineață. Nu m-am putut abține, arătau că doi îngerași." chicotesc la răspunsul său. "Pregătește-te cât mai repede dacă vrei să ai timp să și mănânci ceva." îmi spune și se ridică de pe marginea patului meu îndreptându-se spre ușă.

Harry's POV

"Băieți... băieți, trezirea. Avem un interviu de dat." sunt trezit de către Liam din cel mai dulce somn avut până acum. Cum de am dormit așa de bine?

"De ce trebuie să mă trezesc? De ce eu?" mă văicăresc și tresar când simt ceva mișcându-se lângă mine.

"Harold?" aud vocea răgușită a lui Lou  în timpul ce-și deschide ochii. În colțul ochiului îl văd pe Liam părăsind camera silențios.

"Neața." amintirile de aseară îmi invadează mintea.

"Neața... Cum am ajuns aici?" pare complet confuz. Când conștientizează că are mâna în jurul meu și-o retrage rapid. Mă ridic din pat deoarece nu-l pot privi în ochi. E atât de perfect, cu părul stând în toate părțile și vocea sa de dimineață și nu-mi pot stăpâni zâmbetul care mi se ridică pe față.

"Ești somnambul, mai ții minte? Aseară m-am trezit cu tine lângă mine, și am zis să nu te mai trezesc." îi explic mergând spre dulap.

"Umm, ok. Ne vedem jos atunci..." pleacă el grăbit fără să mai spună altceva. Sper că nu se simte ciudat fiindcă a dormit aici, nu mi doresc să ne îndepărtăm, chiar nu-mi pot permite asta.

Niall's POV

Intru în bucătărie și văd un Louis puțin stresat stând cu coatele pe tejghea.

"Neața." aparent îl iau prin surprindere.

"N-Neața și ție." spune Lou grăbit.

"Scuipă." îl iau pe direct.

"Ce? Despre ce-"

"De ce ești așa de îngândurat?" doar nu crede că mă poate păcăli.

"Ooof... E chiar atât de evident?" ofteaza el lung odată ce aprob din cap. "Pot avea încredere?"

"Sigur." spun dar cu toții știm că secretele nu sunt facute pentru a fi păstrate.

"Am avut un vis, însă unul... nu prea liniștit." spune el încet.

"Un coșmar?" întreb eu începând să mănânc ceva ce-am luat din frigider.

"Da..." se oprește câteva secunde. "Se facea că Harry pleca cu o fată, și cumva simțeam că va fi pentru totdeauna. Nu știu cum, dar o simțeam." îmi povestește îngândurat.

"Așa, asta-i tot?" îl întreb știind sigur că omite ceva. "Visele sunt reflexii ale subconștientului." îi spun după câteva secunde sperând să-mi spună mai multe. După cateva secunde continuă.

"Si, aparent, somnambulismul meu m-a făcut să ajung în patul lui Harold, unde m-am trezit de dimineață." Deci așa au ajuns îmbrățișați.

"Nu crezi că subconștientul tău încearcă să-ți transmită un mesaj?" îi dau eu un sfat. Poate că nu știe ce simte încă.