Slowly seduced (Larry Stylinson)

Capitolul 12

Zayn's POV

"Și? Credeți că planul va merge?" întreb odată ce plecăm pentru o pauză de mâncare.

"Nu știu, asta depinde doar de ei." spune Liam.

"Mai devreme sau mai târziu vor ajunge împreună oricum." afirmă Niall zâmbind.

Mă rup pentru câteva secunde de realitate și mă pun pe gânduri. Nu le stă nimic în cale. Sunt perfecți unul pentru celălalt și sunt singuri... Stai puțin, cum am putut uita?!

"Z, ce i cu fața aia? Arăți de parcă tocmai ai văzut-o pe Grenda dezbrăcată la tine în baie.". mă intreaba Li'.

"B-băieți..." mă opresc timp de câteva secunde și amândoi au expresii confuze, așteptând un răspuns de la mine. "Nu credeți ca ați uitat un detaliu? Și unul chiar foarte important?!" îi întreb ușor stupefiat.

"Um, la ce te referi?" întreabă Niall și mai confuz.

"Off, Louis are o iubita!" aproape strig.

"Oh, Eleanor? E de fațadă, nu ți-a spus nici ție?" mă lămurește Niall bând cu paiul din paharul său.

"Dar--Cum? Si de ce? Lou n-ar fi de acord cu așa ceva." spun uimit. Nu pot să cred că nu mi-a spus.

"Am aflat din întâmplare, Louis se certa cu managementul în legătură cu Eleanor și s-a intamplat ca eu să fiu omul potrivit la momentul potrivit. Lou nu vrea ca noi să știm. Nu cred că tu te-ai simți bine dacă Modest! ar angaja pe cineva care să se prefacă că este împreună cu tine fiindcă nu ești împreună cu cineva încă." explică Liam.

"Ai văzut că nu vorbește niciodată despre El. Și nici măcar nu încearcă să pară fericit alături de ea prea tare. Cu toții știm alături de cine este fericit." zâmbește Niall.

"Wow..." analizez timp de câteva secunde. "Să înțeleg că în acest moment 'nu știu' că Eleanor e de fațadă." concluzionez în final.

"Despre ce vorbești?" glumește Niall și toți începem să râdem.

"Despre ce vorbeam?" continuă Liam râzând. "Haideți să ne întoarcem la joc." zice și ne întoarcem cu toții pe pistă. Harry sigur știe, doar sunt cei mai apropiați, n-avea cum să nu afle.

Louis' POV

"Harry, stai!" îl urmăresc în momentul în care o ia la goană afară din camera mea. "Harry n-ai făcu-" încep să spun când ajunge în fața camerei lui dar mă trezesc cu ușa închisă în nas și îl aud cum o încuie. Aud pași după care Harry începe să plângă silențios. Nu înțeleg. N-a facut nimic greșit.

Mă lipesc cu spatele de ușă și stau puțin să analizez situația. Poate... Nu... nu nu nu nu nu! Când credeam și eu că am o șansă ca sentimentele să-mi fie împărtășite, se întâmplă asta.

Ma las în jos și îmi ridic genunchii la piept așezându-mi capul pe ei plângând silențios. Harold probabil a încercat să vadă dacă simte și el ceva pentru mine, sărutându-mă, și și-a dat seama că nu e așa. Sigur și-a dat seama ce simt... De ce trebuie să mi se întâmple tocmai mie asta? Probabil plânge deoarece nu vrea să ne pierdem prietenia.

După puțin timp mă ridic cu greu și mă duc în camera mea, încuind ușa și ghemuindu-mă în pat.

De ce eu? Trebuia eu să mă risc în ultimele zile... Totul era atât de bine, îmi ascundeam perfect sentimentele mele pentru Harold înainte... Pe cine păcălesc eu, sunt îndrăgostit iremediabil și nu o pot nega.

Cu mintea plină de griji și întrebări fără răspuns, ca de exemplu de ce a pus atâta pasiune în sărut dacă Harry nu simte ceea ce simt si eu pentru el, ațipesc după un timp, lacrimile uscându-mi-se pe față.