Slowly seduced (Larry Stylinson)

Capitolul 19

Louis' POV

"Tu ce zici?"

"O să-l adore."

"Și dacă nu-i plac-"

"O să-i placă la nebunie. Sunt sigur de asta." mă întrerupe Niall. "Îl luăm." spune și se întoarce ca să se mai uite prin jur.

Chiar sper să-i placă.

"Ce s-a întâmplat cu sala aia până la urmă? Ai zis ca nu poți organiza întâlnirea acolo, dar de ce?" întreabă în timp ce ieșim din magazin.

"A fost demolată." îi explic. "Dar m-am gândit la o locație și mai romantică." continui zâmbind.

"Nu prea știu ce înseamnă romantic pentru tine-"

"Mai taci." i-o tai eu. N-oi fi eu romantic incurabil, dar mă pot folosi de imaginație.

"Și vrei să-mi spui unde-"

"Nu." o expresie de indignare îi acoperă fața. "Scuze, Nialler, nu pot lăsa pe nimeni să afle. Nu vreau ca Harry să descopere înainte de întâlnire de la cineva."

"Dar cadoul-"

"Cadoul îl va primi înainte de întâlnire, de asta-mi permit să mă sfătuiesc cu tine. Mai mult de atât n-ai să obții de la mine legat de întâlnire." Trebuia să-i cer părerea lui Ni. Eu nu merg mai deloc la cumpărături, dar Nialler și Harry cutreieră toate magazinele unui mall dacă au ocazia. N-avea cum să nu-i știe gusturile. "Deja știi prea mult și-ai face bine să nu-i spui nimic lui Harry."

"Nu promit nimic." spune zâmbind iar eu dau din cap dezaprobator.

Niall's POV

Decid să glumesc puțin cu Tommo când ajungem acasă.

"Ce mai faci, Styles?" mă așez lângă Harry pe canapeaua din living.

"Nimic nou." spune Harry cu telecomanda în mână. Lou se apropie de el și-l sărută scurt după care-l văd îndreptându-se către camera sa.

"Ce-ai în plasa aia, Lou?" îl întreb iar el se oprește în loc tensionat.

"Nimic interesant, produse pentru baie și chestii, o simplă aprovizionare." încearcă el să pară relaxat adăugând și un râs forțat.

"E cumva pentru întâlnire?" întreabă Harry și privește când la Louis, când la mine. Tommo nu se uită în direcția mea, dar strânsoarea cu care ține punga îi dă de gol îngrijorarea. "Niall, știi ceva?" continuă zâmbind. După câteva secunde de maximă tensiune îi răspund.

"N-am nici cea mai vagă idee." spun și văd cum tot corpul lui Lou se relaxează. Următoarea parte o șoptesc îndeajuns de tare încât să audă și Louis. "L-am văzut punând dulciuri în coș. Nu cred că vrea să le împartă cu nimeni. Chitra..." Harry începe să râdă la comentariul meu și văd cu coada ochiului cum Lou iese din cameră cu un zâmbet pe față.

Ben's POV

"O să-i placă la nebunie!" spune Nick entuziasmat. Aș vrea să-l văd tot timpul cu un zâmbet pe față. Să-l fac chiar eu să zâmbească. De fiecare dată.

"Nu mă îndoiesc, Louis chiar s-a străduit." spun aranjând ultimele detalii.

"Abia aștept să vadă. N-o să se aștepte la așa ceva." spune Nick în timp ce plecăm din locație.

"Dar de ce ne-a ales tocmai pe noi să-l ajutăm?" întreabă Nick mergând cu spatele gânditor.

"Băieții au încredere în noi. Și e domeniul nostru de activitate. Presupun că Louis știa că vom face o treabă bună." privesc scurt înapoi cu un zâmbet pe față. Sigur o să-i placă lui Harry. Când mă întorc Nick merge în continuare cu spatele zâmbindu-mi, iar eu îi zâmbesc înapoi. Prea târziu își dă seama că ajungem la capătul trotuarului unde începe strada. Se împiedica de bordură și aproape că alunecă pe spate, dar îl prind în brațe înainte să cadă și să se rănească. Îi pot auzi inima cum bate la un ritm alarmant, și nu știu dacă e vina aproape căderii lui sau a faptului că suntem atât de aproape. După câteva momente în care stăm unul în brațele celuilalt îl ridic în picioare cu grijă.