Slowly seduced (Larry Stylinson)

Capitolul 13

Louis' POV

Am transmis tot ceea ce-am simțit în sărutul ăla. N-ar fi trebuit s-o fac. Dar intensitatea cu care a răspuns... sunt confuz.

Nu știu cum o să trec peste, chiar nu știu. Până și băieții au observat că e ceva în neregulă cu noi.

Dupa ce ies din dușul rece în care am intrat îmbrăcat îmi privesc față în oglindă. Ochii îmi sunt roșii de plâns. Nu știu cum o să ies eu așa, dar n am de ales. Intru înapoi în duș după ce mă dezbrac si dau drumul la apă caldă de data asta.

Normal că Modest! vrea sa ieșim. 'N-ați mai ieșit de mult. Vrei ca fanii să creadă că nu mai sunteți împreună?' 'Da, bineînțeles că asta vreau!' aș fi răspuns, dar in loc de asta am acceptat să ies cu Eleanor.

Îmi iau pe mine ceva de îmbrăcat la nimereală și cobor.

"Unde pleci, Tommo?" mă întreabă Zayn.

"Ies cu Eleanor." spun și nici măcar nu încerc să-mi ascund iritabilitatea din voce. Îmi iau geaca pe mine și ies afară din apartament. Chiar n-am chef de vorbă în momentul ăsta.

Odată ajuns la aproape de restaurant mă întâlnesc cu ea și o luăm pe drum spre restaurant ținându-ne de mână fără să vorbim. Suntem urmăriți de cameramani și bombardați cu întrebări. Ca de obicei.

"Unde mergeți la această întâlnire?"

"Vă veti logodi în curând?"

"Aveți planuri de viitor?"

Mai te saturi și tu, dar ce pot face? N-am de ales. Sunt forțat să fac asta.

"Când vă mutați împreună?"

"Sunteți fericiți împreună?"

Nu, nu suntem, dacă nu s-a observat încă pe fețele noastre.

Odată ajunși la restaurant ne așeză într-un separeu unde nu ne poate vedea nimeni și comandăm ceva de băut ca să ne încălzim. E sfârșit de octombrie și deja îngheți afară. Sau poate sunt eu friguros.

"Deci, ne întâlnim din nou. Povestește-mi, ce-ai mai făcut de când nu ne-am mai văzut?" mă întreabă Eleanor. Suntem buni prieteni, chiar dacă trebuie să ne prefacem că suntem iubit și iubită, și îmi place că nu insistă să fim împreună cu adevărat.

"Nimic nou." spun și mă prefac interesat de meniu.

"Lasă meniul ăla, oricum comanzi același lucru de fiecare dată. Ce e cu fața asta plouată? Spune-mi, ce s-a întâmplat?"

"Nu mă simt în stare să vorbesc despre asta." spun eu.

"Te va ajuta, îți promit." îmi spune și stau cateva secunde după care oftez.

"Câtă încredere pot avea în tine?" o întreb.

"Jur pe dedicația mea de fan." îmi spune ridicand mâna ca să-și întărească jurământul.

"Wow, asta a fost deep." îi spun eu. Chiar a fost. Stiu cât de dedicată este. Când ne-am cunoscut era doar o fană a trupei noastre, si încă una dedicată. Cei din Modest! n-au aflat asta nici până în ziua de astăzi. Simon a vrut pe cineva care nici nu știe ce e aia One Direction, voia o persoană care atunci când aude numele trupei se gândește cel mult la un singur nume: Harry Styles. N-ar fi de acord ca un fan să facă asta deoarece se pot afla destul de multe lucruri pe care fandomul n-are voie să le afle, conform Modest!. Eu am aflat pe parcurs că este fană, dar e o prietenă prea bună și câștigă bine din asta.

"Știu" îmi spune iar chelnerul vine să ne ia comenzile. După ce și le notează ne continuăm discuția. "Acum spune-mi. Ce te-a adus în halul ăsta?" mă întreabă serios.