Ajunsa la Harry, imi trantesc valizele pe unde apuc si ma trantesc pe canapeaua sa, inconjurandu-ma cu mainile. Dupa cinci minute de indurat o furtuna habar nu ai cat de inghetat ajungi.
Imi rotesc privirea catre Harry, ce isi indeparteaza mormanul de haine de pe pat, apoi se aseaza pe el, incrucisandu-si mainile la ceafa.
- Deci, spun eu, incercand sa dau tonul unei discutii.
Atmosfera dintre noi devine apasatoare, in ciuda faptului ca nimeni nu scoate un sunet.
Ma foiesc incomod in canapea, oftand lung.
- Am promis ca iti spun... mormaie Harry destul de jenat, facandu-mi semn spre locul liber de langa el.
Ridic o spranceana, dar in ciuda faptului ca vocile din creierul meu tipa NU, ma ridic de pe canapea, cuibarindu-ma in pat.
Dumnezeule, e de 1000 de ori mai bine decat pe canapea.
Si nu spun asta doar ca Harry e aici.
- Eu... incepe el, mangaindu-mi gentil parul, am facut asta sa te protejez.
Confuza pana peste cap, afisez o expresie intrebatoare, incruntandu-mi sprancenele.
Imi simt buzele crapate, asa ca le umezesc cu limba, gest pe care sper ca Harry nu l-a observat, dar din nefericire a facut-o, urmand ca el sa isi muste buza inferioara.
- De ce? intreb intr-un final, redevenind serioasa.
- Nu te merit, ok? Tu esti asa de firava si sensibila, iar eu sunt doar un monstru, intelegi?
Discutia asta a ajuns pe culmi mai inalte decat m-as fi asteptat.
Stai putin, a spus ca eu sunt sensibila?
Nu e adevarat!
Ba da, ai inceput odata sa bocesti ca proasta, cand nu ti se mai difuza serialul favorit.
Okay, asta nu se pune.
- A...Olyvia? vocea lui Harry ma trezeste din certurile mele imaginare.
Imi scutur capul si imi ridic privirea catre harry care ma privea confuz.
Aw, e chiar adorabil.
- Da, spune, il indemn eu, dandu-mi parul de dupa urechi.
Acesta isi ia mana din parul meu, incepand sa se joace cu degetele in poala sa, fara sa ma priveasca macar o secunda.
- Nici nu mai stiu cum m-am schimbat in halul asta... incepe el, facandu-ma sa ma cutremur. Ce vrea sa spuna cu asta? Acum cativa ani eram la fel ca orice adolescent in mare parte. Aveam note bune la scoala, o familie iubitoare si tot ce mi-as fi putut dori. Chiar daca aveam totul la picioare, singura persoana de care imi pasa cel mai mult era sora mea mai mare, Hayley. Imi era cea mai buna prietena, ne spuneam totul unul altuia. Dar, cand aveam 15 ani, ea a murit intr-un accident de masina, cauzat de un sofer inconstient. De atunci, notele mele au inceput sa scada drastic, intram zilnic in batai, m-am infiltrat in lumea curselor si a drogurilor. Parintii mei mi-au oferit tot sprijinul din lume, dar eu ii ignoram. Zilnic ma taiam si odata chiar am ajuns in spital. Nici nu stii cum ma simteam, era ca si cum as fi fost daramat psihic. Un an mai tarziu, parintii mei se intorceau dintr-o calatorie de afaceri, iar eu voiam sa le cer scuze pentru comportamentul meu rece. Dar nu am mai avut sansa...
Aici se opreste si pot sa ii vad ochii impanziti de lacrimi, care nu voiau sa cada.
Il iau in brate, lipindu-mi fruntea de a sa.
CITEȘTI
Summer Camp
FanfictionPovestea începe când Olyvia Smith, o fată tupeistă, arogantă, ce ascunde în spatele piercingurilor si a tatuajelor o fire blândă şi sensibilă, ce nu a fost scoasă la suprafață de mult timp, este obligată de propria ei mamă să meargă trei luni, într...
