Complicated Love (1D Fan Fic)

Capitolul 7: Pana de curent

Capitolul 7-Pana de curent

*Leah's POV*

Kat deja plecase cu Niall, asa ca m-am asezat pe canapea citind o revista. In timp ce rasfoiam paginile pline cu articole "picante" din lumea vedetelor s-a auzit un ciocanit la usa. M-am ridicat agale indreptandu-ma spre usa. Oare cine putea fi? Oare isi uitase Kat telefonul sau ceva? Cand am deschis nu mi-a venit sa cred. In fata usii statea nimeni altul decat Louis Tomlinson pe care il cunoscusem cu cateva ore inainte din cauza micii "relatii" dintre Kat si Niall.

-Hmm, buna. Te pot ajuta cu ceva?

-Aa, da, ma gandeam daca nu cumva ai sa ne imprumuti o foarfeca?

-Pai, intra, si eu caut foarfeca.

Parca la comanda, dupa ce Louis intra in camera si inchise usa dupa el se stinse curentul. O bezna densa se lasa in incapere si eu m-am trezit in dormitor singura nefiind capabila sa deslusec nimic din apropierea mea. Deodata am simtit o mana calda pe umarul meu. Partea rationala imi spunea ca e doar Louis, insa frica de intuneric de cand eram mica m-a cuprins si am inceput sa tip ca o nebuna.

-Sssss...sunt doar eu, calmeaza-te Leah!

-S-scuze, dar m-mie mi-e frica de intuneric...am spus eu cu teama in glas

-Ok, atunci vin-o cu mine la ceilalti baieti in camera. Doar nu o sa te las aici singura sa mori de frica.

-Multumesc.

Am gasit in graba o lumanare si am inceput sa bajbai prin geamantan dupa o foarfeca. Nu m-am gandit sa intreb pentru ce le trebuia o foarfeca, dar i-am dat-o si ne-am indreptat catre usa. Am apasat pe clanta, dar usa nu s-a clintit nici macar un centimetru. A incercat si Louis pana ne-am dat seama ca usa era activata prin curent, iar pana de lumina afectase circuitul de deschidere al tutror usilor din hotel.

-Se pare ca suntem amandoi blocati aici...am spus eu cat de natural puteam sa sun, gandindu-ma doar la faptul ca eram prinsa intr-o camera de hotel in bezna, doar la lumina unuei lumanari cu Louis Tomlinson din One Direction...era visul oricarei directionere, iar eu nu faceam exceptie. Am inceput sa vorbim despre tot felul de lucruri, de la muzica la viata personala. Am jucat adevar sau provocare pana la epuizare. Cand lumina a fost pusa dinnou in functiune si camera s-a luminat la loc, l-am condus pe Louis la usa.

-Sigur nu vrei sa vii cu noi?

-Nu, mersi, ma descurc si singura, acum sa speram ca nu mai vin inca o pana de curent. am zis eu pe un ton jucaus

-Bine, daca zici tu...oricum m-am distrat in timpul petrecut cu tine. Si ca sa stii, invitatia ramane valabila pentru cand vrei sa ma vizitezi.

-Nu o sa uit asta.

M-am uitat la el departandu-se de mine, iar ceva in interiorul meu s-a declansat. Am alergat spre el si l-am prins de mana. Nu eram sigura ce voiam sa fac in acel moment dar o parte din mine urla sa il sarut. Bineinteles partea mea rationala a tinut acest impuls de a sari in jurul gatului sau, dar cea inconstienta a plusat cu o intrebare cretina pe care am regretat ca am pus-o la acel moment.

-Ai vrea sa iesi cu mine la o intalnire? l-am intrebat eu cu un ton care am sperat ca nu va suna disperat, insa a sunat total opusul la ceea ce imi doream.

-Spune-mi cand si unde.a zis el simplu

-Aaaa, pai, la cinema, maine, la ora 19 e bine?

-E perfect. Ne vedem acolo. apoi m-a pupat pe obraz si a plecat.