Complicated Love (1D Fan Fic)

Capitol 23: Belele

Capitolul 23-Belele

*Harry's POV*

Am navalit inapoi in club ca un nebun aproape daramand mai multe persoane in graba mea pana la ceilalti baieti. Toti se uitau la mine cu fete socate. Privirea lui Leah a cazut pe geanta lui Kat din mana mea.

-Harry, ce s-a intamplat? intreba ea speriata.

-N-nu stiu...am iesit afara dupa Kat, dar ea nu mai era acolo...am vazut geanta ei pe jos...s-si, am luat-o, apoi mintea mea nu a mai functionat calumea si am ajuns la voi... am imbalmajit eu fara sens.

Leah incepu sa planga, iar Liam se ridica de pe scaun si se duse la managerul clubului ca sa ceara inregistrarile din spatele clubului. Minute mai tarziu, veni la noi cu o caseta. Fara alt ceva mai bun de facut am pus sfarsit petrecerii si am plecat spre hotel imediat. Pe drum, Leah a i-a sunat pe parintii Katherinei ce pareau cei mai ingrijorati dintre noi toti.

-Au spus ca vor lua primul avion spre Londra pe care il gasesc. zise Leah dupa ce inchise telefonul.

Louis isi puse mana pe dupa umarul ei si o mangaie usor sub semn de consolare.Zayn conducea tacut pe strazile intunecate ale Londrei.

Ajunsi la hotel, asistati de Paul si de restul management-ului ne-am uitat atenti la filmare. Am vazut cum de odata Kat se intoarse spre club, iar acel om solid o prinse de la spate luand-o pe sus spre o masina.

Doamne, era asa de nasol. Foarte nasol. Nu era deloc bine, iar politia trebuia anuntata imediat. Lou suna politia infricosata de cele vazute, in timp ce noi incercam sa ne dam seama ce se petrecuse defapt si de ce voia cineva sa o rapeasca pe Kat.

-Nu, nu stiu nimic. Ea nu are pe nimeni cunpscut in Londra, si inafara de Chelsea nu are pe nimeni dusman.

Niall se incorda cateva secunde la auzul numelui dostei sale iubite, iar de-odata realizarea m-a izbit ca un tren. Daca Chelsea chiar era in spatele la tot ce se intamplase in aceasta noapte? Daca angajase pe cineva special sa o rapeasca pentru a-i face cine stie ce sa plateasca pentru ca i l-a furat pe Niall? Tinand cont de nebunia ei si de cat de disperata dupa atenti este, nu m-ar mira sa faca asa ceva.

Politia a ajuns cateva minute dupa ce le-am spus tuturor ipoteza mea. Se uitara atent la inregistrare, facura o copie si o luara la sectie.

-O sa dureze ceva timp pana vom identifica persoana, insa nu va faceti griji, vom incerca sa ne miscam cat de repede putem.

-Cam cat timp va dura? intreba timid Leah.

-Nu stim inca, presupun ca in jur de o saptamana.

-O saptamana? Naiba stie ce se poate intampla cu ea intr-o saptaman. am izbucnit eu indignat. o saptamana? Nebuna aia de Chelsea i-ar putea face atatea. Indiferent daca o raneste sau nu, tot o va hartui verbal, o va defaima.

Dupa ce politisti au plecat, am luat-o pe Leah de-o parte. Stiam ca e prostesc ceea ce faceam, dar stiu ca doar ea tinea lafel de mult la Kat ca si mine.

-Stiu ca suna nebunesc, dar vreau sa ma duc dupa ea. Vreau sa o gasesc si sa o omor pe Chelsea chiar eu.

-Harry, asta nu e o solutie...lasa politia sa-si vada de lucru..

-Sa las politia sa lucreze o saptamana sau chiar mai mult? Daca ii face ceva?

-Nici macar nu stim daca e de vina Chelsea sau nu...nu trebuie sa riscam.

-Vrei sa ma ajuti sau nu?

stiu ca era nebunesc, si ca abuzam de prietenia lor intr-un mod gresit si egoist, dar trebuia sa fac ceva. Simteam nevoia sa fac ceva ca s-o gasesc.

-Of, bine..o sa te ajut. spuse intr-un final Leah.

*Katherine's POV*

M-am trezit cu o durere inimaginabila de cap. Mainile imi amortisera, nu imi puteam misca picioarele si vederea imi era incetosata. Am incercat sa imi dau parul de pe fata, dar nu am reusit. Din cauza miscarii bruste nu am facut altceva decat sa ma ametesc si mai tare. M-am uitat rapid imprejur. Eram jntr-o camera de hotel frumos amenajata, cu tapet floral si un pat de marime mare. Perdelele de la fereastra lasau sa patrunda putina lumina, neputand sa-mi dau seama cat era ceasul

De-odata s-a auzit o usa deschizandu-se. Din ea a aprut o fata de barbat. Fata lui parea cunoscuta, imagini fragmentate de seara trecuta imi invaluiau mintea ca niste fantome. Fata fantomatica, somniferul, drumul cu masina, adormitul... Mintea imi vuia de informati dandu-mi seama ce se intamplase defapt aseara...fusesem rapita de un ciudat necunoscut.

-Vad ca te-ai trezit frumoaso. sopti necunoscutul punand pe noptiera de langa pat o tava plina de mancare.

S-a asezat langa mine lasandu-si mana pe coapsa mea stanga. Se apleca spre fata mea si imi prinse barbia cu mana libera. Respiratia lui mirosea lafel ca aseara, a brandy de proasta calitate.

-Cum te cheama? intreba el, facandu-ma aproape sa vomit de la mirosul emanat de gura lui.

Nu am raspuns si am incercat sa par cat mai stapana de situatie posibil.

-Nu vrei sa vorbesti cu mine, sufletel? mai intreba el odata apropiindu-se din ce in ce mai mult de fata mea.

Mi-am inclestat dintii icnind de frica. Mi-am inchis ochii si am numarat pana la 10, apoi, realizand ca ar fii mai bine sa ii raspund la intrebari am spus pe glas sfios:

-K, K, Katherine. N-numele meu e Katherine.

-Frumos nume...acum, iubire, iti voi dezlega mainile, vei manca apoi vei face ceea ce iti voi spune eu.

Strainul, mai bine zis acum rapitorul fara nume ma dezlega si ma lasa sa mananc ceea ce parea o clatita, un bol cu fructe si un pahar de suc de portocale. Am strambat din nas la mirosul sucului si l-am indepartat usor de pe tava. Daca pusese somnifere dinnou in mancare? Sau mai rau, daca pusese drogul violului in ele? Mintea mea se gandea la tot felul de scenarii nebune si macabre. Vazandu-ma ca ezit, barbatul grai:

-Mananca, nu o sa stau aici dupa tine toata ziua. Plus, ti-am zis, ai treaba de facut!

Am luat o bucata mica de banan, apoi, strabatuta de foame am devorat rapid tot ce imi adusese, inclusiv sucul dezgustator de portocale. Cand am terminat de mancat, barbatul dadu sa iasa din camera.

-Stai! am zis eu repede.

Se intoarse cu fata spre mine intr-o fractiune de secunda sagetandu-ma cu privirea.

-Ce? a imtrebat el pe un ton aspru.

-Nu mi-ai zis cine esti! Cum te cheama? De ce m-ai rapit?

-Ma cheama Serghei, mai mult nu trebuie sa stii...vei afla pe parcurs. Acum ai timp o jumatate de ora sa te schimbi si sa te pregatesti pentru ce trebuie sa faci. spuse apoi iesi rapid din camera fara sa scoata nici cel mai mic sunet.

M-am ridicat din pat si primul lucru a fost sa ma duc la fereastra. Etajul 10. Perfect! Pe aici sigur nu aveam cum sa scap. M-am indreptat spre usa, uitandu-ma pe vizor am vazut trei oameni musculosi stand de paza langa usa mea si alte doua plasate langa a mea. Oare mai era cineva ca mine? Mai erau fete rapite? De ce ne rapeau? Cine erau ei? Mii de intrebari fara raspuns se zvarcoleau in creierul meu. Un mic zambet ironic imi aparu pe fata in timp ce ma gandeam la cat de calma sunt in raport cu situatia in care ma aflam. Patetica. Asta sunt...ies si eu sa iau aer curat si ajung la naiba in nustiu ce asociatie de rapit fete. Oare ai mei s-or gandi la mine? Or fii Leah si baietii ingrijorati de mine? Or fii sunat la politie? Doamne, am ruinat nunta lui Zayn cu Anne. Dinnou, patetica. Sunt patetica, imi pun atatea intrebari fara rost cand principala mea intrebare ar trebui sa fie: Cum naiba ies de aici?

M-am indreptat agale cate mormanul de haine frumos impachetate, alegand o pereche de blugi, un ticou gri simplu cu maneca lunga si niste tenesi. Mi-am pieptanat cu degetele parul si mi-am sters machiajul intins pe toata fata cu un servetel lasat pe tava de la micul dejun.

Peste cateva secunde cineva batu la usa si in camera intra tocmai cine nu ma asteptam za vad aici.

(Cine credeti ca a intrat in camera? Hai, va dau si variante de raspuns:

a. Harry

b. Serghei

c. Chelsea

Cine raspunde corect primeste dedicatie)