Autism (Justin Bieber) Book#1

Capitolul 10.

O lună mai târziu.

[Justin]

De când Lyiah a intrat în viața mea,am văzut o schimbare la mine. Și mama mea a văzut asta. Încerc să mă confrunt cu temerile mele și încerc să îmi schimb obiceiurile.

Ne ținem de mână mereu și chiar în timp ce doarme,e atât de frumoasă când doarme,atunci când aud numele ei mă furnică spatele

Dar... Încă nu am folosit cuvântul cu "i„ ceea ce nu este un lucru rău. Dar chiar cred că o iubesc.
E prima mea iubită și mă tratează normal și îi mulțumesc pentru asta.

Ea mă ajută chiar și cu fobia mea. Întotdeauna mi-a fost frică de lifturi și ușile automate. Dar acum sunt cu ea,vreau să încerc să trec peste toate aceste temeri.

Ea e foarte răbdătoare cu mine și pare că știe ce să facă și ce să îmi spună ca să mă calmeze.

-Justin...scumpule ești ok?- Am auzit-o pe mama spunând din spatele meu.

-Da. Sunt bine mami.-Am zâmbit luându-mi cartea. A zâmbit și apoi a coborât să răspundă la ușă.

Lyiah m-a luat de la școală în fiecare zii având în vedere că nu am mașina mea încă. Se presupune că o să mi-o i-au în curând și sunt foarte entuziasmat.

-Hei Lyiah. Ce mai faci?-Spune mama.

Inima mea începe să bată mai tare auzind sunetul voci ei. Mă uit în oglindă pentru ultima dată apoi cobor.

-Uite-l.-Spune mama. Am zâmbit mergând lângă Lyiah.

-Hei frumosule. Gata pentru ultima zii de școală din al doilea an de curs?-M-a întrebat ea.

-Mai pregătit ca niciodată.-Am oftat.

-Voi doi aveți grijă.-Mama ne avertiză.

-Și tu mami odihnește-te. Așa a spus doctorul.-Am certat-o.

-Da domnule.-Spune zâmbind.

Am chicotit urmând-o pe Lyiah afară.

[ ]

Pattie s-a așezat pe canapea,a citit rezultatul testului. Nu îi venea să creadă ce i-au spus. Cum s-a întâmplat asta? La vârsta ei? Era sigură că a fost atentă. Dar și-a dat seama că nu a fost destul de atentă.
Și-a luat telefonul,formând un număr.

-Alo?-

-Hei,sunt eu.-Spune ea.

-Ce spune?-Întreabă vocea masculină din telefon.

Se oprește și trage aer în piept.

-Da. Este adevărat.-

-Oh. Wow.- El răsuflă.

-Da.-

-Deci...cum îi vom spune lui Justin?-

-Adică. Are 20 de ani. O să poată face față.

-Pattie...e autist. Cum crezi că v-a reacționa când îi vei spune asta? Este un pas mare, nu numai pentru noi dar și pentru el.-

Ea oftează.-Știu... Dar nu pot să ți asta secret. Tebuie să știe. Trebuie să se pregătească pentru ce vine.-

-Da.- El mormăi.

-Hei. Va fii bine.-

-Da,știu.-El râde.

-Te iubesc.-Spune Pattie pe un ton dulce.

-Și eu te iubesc Pat.-Spune vocea masculină.

-O să vii acasă...să îi putem spune asta împreună?-

El oftează adânc.-Sa. Voi fi acasă mai târziu.-

-Bine. Ai grijă.-

-Voi avea dragă. Pa.-

-Pa.- Pattie șoptește închizând telefonul.

Inima ei bătea foarte tare. Cum ca fii Justin după toate astea? Va putea face față? Pattie cred că da.

Dar în curând vom afla.

-------------

OMG
Cât de intens,ce credeți că vor să îi spună lui Justin?
Haideti vreau păreri,nu mușc.

♥♥♥