Autism (Justin Bieber) Book#1

Capitolul 12.

[Lyiah]

Fața lui Justin era complet șocată.

-E-ești î-însărcinată?-Se bâlbâie.

-Da...este.-Spune domnul Bieber.

-T-tata...T-tu ai lăsat-o pe mama î-însărcinată.-El se bâlbâie.

Amândoi au înroșit. Și eu la fel.

-Da,fiule vezi tu când două persoane se iubesc își exprimă iubirea...fizic.-

-Așteaptă...E.-

-Justin...o să fii frate mai mare.-Spune Pattie încercând să evite discuția despre sex,pentru carr am fost foarte recunoscătoare.

-E-Eu sunt?-Spune zâmbind.

-Da...esti.-Spune Jeremy.

Oftează.-Asta e...minunat.-

Fața lui Pattie s-a schimbat.-Ești fericit?-

-D-Da o să fiu fratele mai mare.-Spune mândru.

-Mulțumesc lui Dumnezeu.-Spune îmbrățișându-l.

-Te iubesc mami.-Spune.

-Și eu te iubesc scumpule.-Spune Pattie.

Am zâmbit.

După ce am vorbit un timp,am plecat acasă Justin m-a sunat fiind sigur că sunt ok,asigurându-l că sunt bine.

După ce mi-am făcut duș mă uitam la corpul meu în oglindă.Pieptul meu era în continuă dezvoltare.
Dar cicatricea mea de pe sânul stâng nu avea să dispară.

Dintr-o dată,cineva bate la ușa mea. Lovituri puternice.

-Acum vin.-Strig asigurându-mă că sunt îmbrăcată.

Când am deschis ușa inima mea s-a frânt. Era Justin tremurând cu fața roșie și cu ochii plini de lacrimi.

-J-Justin...Ce s-a întâmplat?-

-N-Nu-i lăsa Ly! Te rog! Nu îi lăsa!-El plângea,îmbrățișandu-mă așezându-și capul pe umărul meu.

-Ei? Cine dragule? Despre ce vorbești?-Spun el frecându-și capul de umărul meu.

-Ei...vor...să mă ducă...departe...de tine.-Sughiță.

-Ce?-Mă îndepărtez pentru ai vedea chipul.

-Mama și tata.-El geme.

-Justin...ce vrei să spui?-Îl întreb liniștindu-l puțin.

-Ei vor să mă transfere la o altă școală...Așa pot pleca cu ei...În Florida.-Oftez profund.

-Justin...-

-Te rog...nu pot pleca...nu îi lăsa să mă ia...Ly te rog!-El suspină profund.

Îl îmbrățișez din nou,mângâindu-l pe spate încercând să nu mai suspine.

-Nu pot să te las Ly.-Suspină.

-Intră dragule.-Mă dau înapoi,lăsându-l să intre.

A intrat mergând în living așezându-se rapid.

-Justin...cum ai ajuns aici?-

-M-Mergând.-

-Mama ta știe unde ești?-Mă așez lângă el.

-N-Nu. Și te rog...nu îi spune.-

-Bine. Nu o să o fac. Dar ei cred că te caută deja.-

Își mușcă buza.-Știu.-

-Dragule. De ce ai fugit? Puteai să vorbesti cu ei despre asta.-

-Începeam să am un atac de panică,așa că...am venit aici.-

-De ce ?-

-Pentru că...știi cum să mă calmezi.-

-Justin e bine dar...-

-Nu mă vrei aici?-

-Desigur că da. Dar...-

-Atunci? De ce există un dar?-El insistă.

-Justin doar...-

-Măcar îți faci griji pentru mine?-Vocea lui tare și supărată mă speria puțin.

-Da. Îmi dac griji pentru tine.-Încerc să mă apăr.

-A-Atunci...De ce niciodată nu mi-ai spus cuvântul...cuvântul.(L)

Inima mea s-a strâns. Cuvântul(L)

-Vrei să spui...cuvântul? Te iubesc?-

-D-Da...Mă iubești Ly?-

-J-Justin...T-Tu.-

-Oh Doamne...Nu. Adevărat?-Se ridică de pe canapea,punându-se peste mine.

-Eu nu am spus asta.-

-Dar nici nu ai spus-o.-El fluieră,îndepărtându-se.

-Justin te rog. Pot măcar să îți explic?-

-Sunt doar un simplu pacient de studiu? Ai stat pe lângă mine doar ca să studiezi ce dracu este în neregulă cu mine?-

Un suspin adânc îmi părăsește buzele el se uita la mine cu ochii nervoși.

-Justin...-

-A-am știut eu! Tu mă foloseai!-El suspină.

-Baby, calmează-te si ascultă-mă.-Am spus mergând spre el.

-Nu! Nu sunt baby al tău! Nu sunt nimic pentru tine! Eu sunt doar un studiu!-

-Justin,de unde vin toate astea?-Am întrebat încercând să nu plâng.

-Vin din inima mea,Lyiah! Ceva ce nu am folosit în cei 20 de ani din viața mea nici o femeie doar mama si acum tu...Sunt un ciudat! Am înțeles asta dar am și eu sentimente și faptul că m-ai folosit ca un studiu el este al dracului de josnic.-

-Pieptul lui se ridică în sus și în jos suspine și scâncete îi ieșeau din gură.

-Justin...Nu am spus că nu te iubesc. E fapt...sunt îndrăgostită de tine. Niciodată nu am să te folosesc ca un caz de studiu. Nu ești un ciudat. Ești doar diferit. Si iubesc asta la tine.-

-T-Tu m-mă i-iubești?-El suspină,uitându-se la pantofii mei.

-Da...te iubesc mai mult decât pot descrie asta în cuvinte.-Am spus opridu-mi lacrimile.

Gura lui a început să tremure si a început să plângă din nou.

-Vino aici baby.-Am spus invitându-l să se așeze în poala mea.
A venit ușor spre canapea și s-a așezat cu capul în poala mea.

-Totul o să fie bine.-I-am spus încet la ureche,mângâindu-l pe păr. El dă din cap încet,bucurându-se de masaj.

Tot restul nopții am stat acolo și a dormit în poala mea. M-am încurajat pentru ce v-a veni,pentru că la cum arată acum toate astea...

Nu o să fie frumos...

----------------
Nu aveam de gând să postez dar Revival a apărut și sunt atât de entuziasmată încât am pus next.

În legătură cu cartea nu o voi pune pe pauză să știți e oficial.

Love you ♥