Autism (Justin Bieber) Book#1

Capitolul 3.

[Justin]
În exterior par un băiat normal. Arăt ca un tip sexy. Dar în interior,sunt un micuț băiat inocent.

Da,sunt complet conștient că am 20 de ani,dar nu pot da deoparte aceste sentimente.

Lyiah pare să fie o fată drăgută. E cea mai drăguță fată pe care am cunoscut-o vreodată. Doar gândindu-mă la ea zâmbesc.

Urăsc să merg la toaletă. În special singur. Mă sperie pentru că e o cameră mică iar claustrofobia îmi face și mai rău.

Am ajuns la jumătatea drumului spre baie când am auzit un zgomot puternic. De obicei strig, dar am învățat să nu mai strig pentru că o sperie pe mama.

Apoi am văzut o lumină,care m-a speriat.

-M-Mami?- Am scâncit,apoi am mers încet pe hol.

Sunetele erau și mai tari. Mi-am acoperit urechile,mergând spre cel mai apropiat colț pe care l-am putut găsi. Corpul meu a început să tremure și încep să respir greu.

Sunt singur și îmi e frică. Fără nimeni care să mă ajute.

[Lyiah]

Ne-am așezat. Am auzit un tunet.

-Oh. Vreme rea la orizont.- Spune Pattie.

-Ei bine,ar trebui să plecăm.- Spune mama.

-Nu... Ar trebui să rămâneți. Puteți sta în noaptea asta aici. Avem destule camere.- Pattie insistă.

-Oh... Bine. Mulțumim Pattie.- Îi spune mama.

Mă uitam prin telefon când am auzit un zgomot de la etaj.

-M-mami?- Suna atât de încet și sperit. Apoi m-a lovit.

-Doamnă Pattie ? Lui Justin îi este frică de furtuni?- O întreb.

Ochii ei s-au mărit.-Oh Doamne.- A fugit repede la etaj noi fiind în spatele ei.

-Justin?- Strigă ea.

Am ajuns pe hol,imaginea din fața mea era sfâșietoare,Justin era ghemuit într-un colț.

-Oh Justin...- Pattie spune așezându-se lângă el.

-F-Făl s-să se o-oprească mami.- Plânge.

-Scumpule...nu pot...-

-Te rog.- Se smiorcăi.

-Lyiah... Poți să îl ajuți?- Mă întreabă doamna Pattie cu ochii plini de tristețe.

-Um...aș putea încerca.- Spun.

M-am apropiat încet de Justin să nu îl sperii.

-Justin...deschide ochii scumpule.- Îi spun stând în fața lui.

-L-Luimina...mă sperie.- Se smiorcăie.

-Nu te va răni...sunt aici. Nu trebuie să îți fie frică...- I-am spus să îl liniștesc.

El respiră adânc apoi deschide ochii.

-Uită-te la mine dragule.- I-am spus,ochii lui mi-au căutat fața apoi am făcut contact vizual.

-Asta e...uită-te la mine.-

-F-Făo să plece. Lyiah. Te rog.-Mă imploră.

-Justin... Dacă aș putea... Aș faceo. Dar... Nu pot.-

El geme,dându-și mâinile de pe urechi.

-Dar...te pot ajuta să uiți.-

-Cum? Te rog... Spune-mi cum.- Îmi spuns pe un ton disperat.

Mi-am mușcat buza,uitându-mă la mama și la doamna Pattie.

-Pute-ți să ne lăsați singuri un moment?- Întreb.

Ambele dau din cap afirmativ apoi coboară.

-L-Lyiah... Te rog fă-l să dispară.- Mă uit din nou la Justin. Fața lui era disperată și temătoare.

-Ai fost vreodată sărutat Justin?- Îl întreb timidă.

-U-Um... Mama mă pupă mai tot timpul.- Se bâlbâie.

-Nu asta am vrut să spun...altcineva decât mama ta.-
El se uită în jos,fără să mă mai privească clătinând din cap negativ.

-Tu nu ai fost niciodată sărutat?- Întreb șocată.

-N-Nu.-Îmi spune el.

-L-Lyiah?-Se bâlbâie.

-Da?-Întreb.

-N-Nu pleacă.-Spune el ca un copil.

-Ai încredere în mine?-Îl întreb.

S-a uitat precaut la mine,ca și cum nu era sigur dacă să aibă sau nu încredere în mine..

-D-Da... Am încredere.- Îmi spune în cele din urmă.

-Ok...închide ochii.-Spun.

-E-Eu... Eu-Eu...-

-Nu îți face griji...sunt chiar aici.-Îi spun apoi îl i-au de mână.

El tresări dar apoi mi-a dat voie.
Oftând el închide ochii. Nu pot să cred că fac asta. Abia ce l-am cunoscut,iar acum îl sărut.

Mă aplec și îmi lipesc buzele de ale lui,la început a fost surprins dar apoi m-a sărutat și el. Nu a fost așa de rău. Am vrut doar să îl fac să uite de furtună.

Ne-am sărutat. L-am auzit gemând încet,mâinile lui ajung pe fața mea trăgându-mă mai aproape. După câteva minute,ne îndepărtăm amândoi respirând greu.

-W-Wow.- Respiră,uitându-se la mine cu ochii mari.

-Cum te simți?-Întreb.

-M-Mai bine.- Se bâlbâie.-Mulțumesc Ly...-

Am rânjit.-Ly?-

-D-da...Ly...D-Dacă nu îți place...-

-Nu. Îmi place. Doar că nimeni nu mi-a mai pus vreo poreclă vreodată... Ei bine cu excepția mamei.-Am roșit.

-C-Care este?- El mă întreabă.

-E jenant.-Spune.

-O-oh hai... Spune-mi... Cât de rău poate fii.-

-Um... Lyiah Pooh.- Am mormăit.

-Aw... Lyiah Pooh... Îmi place.-El râde.

-Da. Pu pariu că îți place.-Îi spun. El oftă încă ascultând sunetele de afară.

-Hei... Sunt aici. Bine?-

El dă din cap în tăcere,lăsându-mă să îi mângâi mâna.

-Hai...- Spun ridicându-mă de pd podea. El zâmbește.

-Um... Lyiah?- El se bâlbâie.

-Da?-

-Eu încă mai trebuie să fac pipi.-

Am chicotit puțin.- Dute. Voi fii chiar aici.- El zâmbește apoi dă din cap și merge la baie.

Cât de drăguț poate fii?

----------
Haideti pisoiași vreau să aud părerea voastră despre această minunată carte pânâ acum.

Vor urma lucruri 'murdare'.

Love you ♥

jb,rs�J1O!��