Capitolul 26.

446 38 14
                                    

[Lyiah]

-Lyiah?-

O voce m-a strigat,dar nu am recunoscut-o.

-Lyiah Banks,mă poti auzi?-

Am incercat sa imi deschid ochii,incercand sa ma obisnuiesc cu lumina,o lumina prea luminoasa.Dupa cateva secunde,am deschis ochii.

-Buna draga.Cum esti?-Vocea spuse din nou.

M-am uitat cruciș,privind camera alba din jurul meu.M-am uitat in jos la corpul meu,acoperit cu o patura alba.Curioasa,am ridicat patura apoi am marait cand am vazut ca sunt complet goala.

-Unde sunt?-Am intrebat.

-Esti la urgente.Aproape te-ai inecat in mare.-Doctorul imi spune.

-Oh-o.-A fost tot ce am putut spune.

-Bine...Ti-am curatat plamani de apa,dar o sa te monitorizam pentru inca cateva ore.-

-Um...Okay.-

S-a uitat la mine inca cateva secunde apoi si-a luat un scaun si s-a asezat langa mine.

-Lyiah...Cu permisiunea mamei tale,ti-am verificat organele reproductive.-A spus curațandu-și gatul.

-De ce ai face asta?-Am intrebat,ridicandu-mi capul.

-Pentru ca,de cand ti-am spus ca exista o posibilitate sa nu ai copii,m-am tot gandit la asta.Mama ta esti ingrijorata despre sanatatea ta mentala.Ti-ai luat medicamentele?-

Mi-am muscat buza.-D-da.Le-am luat.-

-Esti sigura?-M-a intrebat.

-Da.-

-Scumpo,noi incercam doar sa te tinem fericita si sanatoasa.-

Corpul meu a inceput sa tremure,lacrimi calde imi cadeau din ochii pe obraji.

-A fost vina mea?-Am suspinat incet.

-Ce scumpo?-M-a intrebat dulce.

-Eu am ucis-o?-

El ofteaza adanc.-Nu scumpo.N-ai facut-o.Si dupa ce ti-am verificat organele reproductive...Vei putea avea o multime de copii.-

Ochii mei s-au marit.-S-Serios?-

-Da.Nu am fost siguri la inceput,si vrem sa asteptam inca cateva teste inainte sa verificam din nou.Esti bine.Deci nu te mai stresa cu asta,okay?-

Am zambit putin.-Okay.Multumesc Dr. Richard.-

-Cu mare placere.-El rânji.

Se indrepta spre usa,oprindu-se inainte sa iasa.

-Tatal tau ar fi foarte mandru de tine.Ai parcurs un drum lung Lyiah.Dar nu vreau sa te vad inca o data aici din cauza asta.Okay?-A spus cu o privire serioasa.

-Okay.Multumesc.-Am spus zambind slab.

Dupa ce a plecat,m-am pus din nou in pat,multumita de ce a spus.Sunt bine.Pot avea copii.Copii lui Justin.Am zambit la acest gand.Dar zambetul disparu dintr-o data.

Cearta.

Inca nu pot sa cred ca a spus asta.Dar nu pot da vina pe el.Eram foarte irationala si a fost mintea mea care imi facea trucuri.

Am fost atat de concentrata sa il fac sa fie normal,nu m-am gandit la cum se simtea el.Mi-am frecat ochii,stergandu-mi lacrimile.Am nevoie sa dorm.Eram epuizata si nu gandeam clar.M-am ghemuit pe partea mea.Mi-as fi dorit sa fie Justin aici.Aveam nevoie sa ma tina in brate.Dar nu as da vina pe el daca nu ar mai vrea niciodata sa vorbeasca cu mine.

[Justin]

Piciorul meu nu se oprea din tremurat,eram in sala de asteptare.Practic tremuram acum.Urasc spitalele.Ma fac sa ma simt inconfortabil.Si sunt si oameni aici.

-Justin calmeaza-ti nervii.O sa fie bine.-Mama ma asigura.

-Daca nu o sa fie?-Am murmurat.

-O sa fie.Este o fata puternica.-Imi spune mama mangaindu-mi piciorul.

-Justin,Pattie!-Doamna Banks ne striga venind spre noi.

-Este bine?-Am intrebat rapid,ridicandu-ma.

-Este bine.Ei vor sa o mai tina inca cateva ore.-

-Oh,multumesc lui Dumnezeu!-Mama mea a oftat.Mi-am lasat capul in jos putin.

-I-Imi pare rau.Eu am cauzat asta.Nu ar fi trebuit sa...-

-Justin...Nu te invinovati singur.Lyiah nu ar vrea sa faci asta.-A spus doamna Banks imbratisandu-ma.Tot ce am putut face a fost sa plang incet in bratele ei.

-D-Dar...-Am tremurat.

-Este bine.O sa fie bine.Okay?-M-a asigurat cand ne-am departat.Mi-am frecat ochii stergandu-mi ochii.

-P-Pot sa o vad?-Am scancit.

-Desigur.Trebuie sa ma duc sa ii iau nistr haine de acasa.Ar trebui sa fie treaza pana acum.-A spus.

-O-Okay.-M-am balbait.

-Merg cu tine Mia.-A spus mama mea si le-am vazut pe amandoua plecand si lasandu-ma acolo singur.

Am mers spre camera unde mi-a spus asistenta ca era ea.Am intrat incet,asigurandu-ma sa nu o trezesc.

Arata atat de fragila si singura.Mi se rupea inima cand o vedeam asa.Era ghemuita in forma de minge pe o parte a patului,cealalta parte era libera.

Am mers spre pat,asezandu-ma langa ea.Mi-am infasurat mainile in jurul corpului ei.Era foarte rece,cred ca era de la apa.I-am sarutat obrazul.

-Te iubesc,Ly.-Am soptit la urechea ei -Iti promit.O sa fie totul bine.-

Ea se agita in somn,intorcandu-se cu fata spre mine,asezandu-se la pieptul meu.M-a speriat la inceput,dar curand mi-am pus bratele il jurul ei.

Nu planuiesc sa o las din nou sa plece.


Autism (Justin Bieber) Book#1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum