Autism (Justin Bieber) Book#1

Capitolul 23.

[Lyiah]

In siguranta.

Asta e ceea ce simt cand sunt in bratele lui Justin,in pat.Imediat mi-am dat seama ca nu mai dormea dupa felul in care respira.

-Justin?-

-D-Da.-

M-am ridicat frecandu-ma la ochi.- C-Cat e ceasul?-

-Este 11:00...noaptea.-Se balbaie.

Am stranutat,stergandu-mi lacrimile.

-E-Esti bine?-

S-a uitat la mine luandu-mi mainile in mainile sale.

-U-Um...D-Da o sa fiu...bine.-L-am asigurat.

-Iubito...Nu ma minti.-M-a avertizat cu o voce joasa.

Am suspinat profund,stiind ca toate astea nu aveau sa duca niciunde.

-Cand aveam 16 ani...l-am cunocut si am crezut ca o sa fie iubirea vietii mele...eram in aceeasi clasa la scoala.Era...bine,baiatul popular.El m-a schimbat.El m-a facut diferita.Se presupunea ca trebuia sa fie serios.Si...el a fost primul.

Am putut auzi suspinele lui Justin.-Ce s-a intamplat?-

-Am fost impreuna doi ani...inainte de absolvirea noastra,am aflat ca sunt insarcinata.Cand i-am spus,el s-a speriat.Avea o bursa si a spus ca un copil o sa ii strice astea...asa ca s-a despartit de mine inainte sa plece.-

Justin m-a luat in brate cand am incepu sa plang din nou.

-Eram atat de deprimata...si e-eu am incercat sa ma omor.Marea avea sa fie sfarsitul meu,am incercat sa ma inec,dar Danny m-a gasit si m-a salvat la timp...Dar copilul a murit.-

-Imi pare rau.-A inceput sa planga si el in parul meu.

-Nu pot sa am copii...-Am suspinat.

-De ce nu iubire?-

-Doctorul a spus...ca nu o sa pot sa mai fac unul niciodata.-

A ramas mut.-Din cauza tentativei tale de sinucidere?-

-D-Da.-Am suspinat.-In realitate nu am mai incercat sa fac unul.-

-Ti-e frica?-

-Um...nu,e-eu.-Vocea mi s-a stins incet.

-T-Tu ce?-

M-am asezat pe pat,uitand-ma la el.-Tu vrei copii?-

El lasa capul in jos.-E-Eu nu sunt sigur.A-Adica...M-am gandit la asta.Dar...-

A ezitat sa mai scoata vreun cuvant.Apoi a luat o gura de aer si a vorbit.

-Nu vreau sa ii dau copilului meu boala mea,sa se simta cum m-am simtit eu in ultimi douazeci de ani din viata mea.Vreau sa am un copil normal.Nu unul cu autism.-

-Deci...Nu vrei sa ai copii pentru ca...Iti este frica ca si ei sa aiba autism?-

A dat din cap incet.-L-Ly...Chiar te iubesc.Dar...Nu m-as ierta daca...Am avea un copil cu autism.Nu vreau sa sufere si el in felul in care am facut-o eu.-

Am dat din cap afirmativ,intelegand.

-D-Dar...Daca vrei sa ai u-unul...-

-Vreau...Dar nu pot.-

-A spus poate.Exista o posibilitate.-

-Asta...Asta e adevarat,dar...-

-Asculta...De ce nu...Nu asteptam pana atunci.Daca ramai insarcinata,ramai insarcinata...Si o sa ne decidem atunci.-

-O-Okay.-Am suspinat.

Mi-a ridicat barbia in sus,sarutandu-ma pe buze.

-Te iubesc.-A spus.

-Si eu te iubesc.-Am spus,asezandu-ma pe pieptul lui.

Si inca o data sunt cuprinsa de bratele lui calde.M-a sarutat pe frunte tragandu-ma spre el.Si curand ne-am intors in lumea viselor.