Iarăși tu? (Colaborare)

Capitolul 5

         Claritatea zorii zilei inundă imensul apartament. Ăsta este singurul inconvenient atunci când ai o imensă fereastră lipsită de perdele groase lângă patul ce îți ține loc de odihnă.

        Enervat de razele gingașe ale soarelui, Christopher deschide leneș pleopele. Își amintește vag întâmplările din ziua precedentă și sare rapid din așternuturile calde, rotindu-și ochii în jur.

—Ce s-a întâmplat?

         Capul ciufulit al soției sale se face văzut dintre perne.

—Sper că nu ai uitat cele spuse de către tatăl tău! Îi amintește soțul ei, fixând-o cu privirea.

        Daiane cade câteva momente pe gânduri. Nu își poate aminti ce voia să îi spună tatăl ei lui Chris atunci când o sunase pe plajă.

—Vom pierde avionul dacă mai stai mult în pat, o dojenește tânărul și scoate din dulap geamantanul său.

         Îndeasă în el tricourile subțiri, pantalonii scurți și lenjeria intimă adusă cu el. Îi lasă cale liberă  Daianei să își pregătească și ea bagajul, preferând să se închidă în duș. Câteva secunde mai târziu toți mușchii corpului i s-au relaxat complet, iar el poate răsufla ușurat.

*
         La hotelul de vizavi, cuplul format din Natalie și Andrew nu s-a trezit încă.

         Albul imaculat al perețiilor, în contrast cu așternuturile de mătase de pe pat și perdelele de același material, oferă persoanelor din apartament o relaxare fizică. În niciun caz psihică!

         Nu și-au vorbit absolut deloc de la incidentul de pe plajă. Andrew stătea cu sprâncenele încruntate și părul ciufulit sprijinit de perete și brațele încrucișate la piept. Oricât de mult încerca să găsească o explicație, nu putea. Și cel mai tare îl enerva simplul fapt căci Natalie a îndrăznit să facă asta. Să vorbească cu un străin!

         Femeia de lângă el, în schimb, a reușit să se odihnească. Părul maroniu spre negru îi acoperă jumătate din chip, în timp ce mâna subțire i se relaxează pe jumătate din perna pufoasă.

         Trezit cu junătate de oră mai devreme, Andrew plescăia nemulțumit din buze la fiecare gând apărut în capul său. Orice murmur ieșit de pe buzele cărnoase ale Nataliei îl întărâta să continue a face zarvă, doar pentru a o trezi.

         Planul său a dat în cele din urmă roade. Bruneta își dezlipește cu greu pleoapele. Fără să ezite măcar, se ridică în șezut, aruncându-i cele mai nervoase priviri ale ei lui Andrew.

         Bărbatul zâmbește triumfător și îi cuprinde încheietura mâinii. Se potolește abia după ce o simte lipită de pieptul său, cu respirația întretăiată.

—Pregătește-mi o cafea, îi cere acesta sec. Vom pleca în dimineața aceasta de aici și trebuie pregătite bagajele!

         Ochii brunetei se măresc considerabil. De unde și până unde îi venise ideea lui Andrew de a pleca atât de curând? Se întreba în gândul său.

—Parcă data plecării era peste două săptămâni, îi reamintește iubitului ei de contractul semnat cu recepționera hotelului. Apartamentul a fost închiriat lor pentru următoarea săptămână și șase zile. În niciun caz nu va accepta să părăsească Miami-ul după o singură zi petrecută aici.

—Lucrurile s-au schimbat, îi replică acesta sec. Mai bine te-ai apuca de treabă dacă vrei să nu pierdem avionul! Alfel vei fi nevoită să conduci restul drumului, din simplul fapt căci eu am băut.

         Bărbatul ridică nonșalant din umeri, continuând s-o fixeze cu privirea. Natalie abia acum văzuse sticla de whisky așezată pe noptiera de lângă pat și paharul de sticlă, pe jumătate plin.

          Temperatura corpului îi crescuse automat, iar mâinile o dezlipesc de bărbat în căutarea disperată de a se coborî din pat.

          Găsește în cele din urmă papucii pufoși de casă undeva lângă pat și nu ezită de două ori când îi încalță cu cea mai mare rapiditate. Nu o interesează căci părul îi stă alandala, că nu mâncase nimic ori că abia dormise câteva ore. Importante sunt lucrurile ce trebuiesc făcute într-un timp foarte scurt. Nu l-a întrebat pe Andrew la ce oră decolează avionul, dar nu e atât de proastă încât să nu își dea seama că ora nouă, la care cei doi s-au trezit este o oră târzie dacă aveau de gând să plece astăzi.

          În cea mai mare viteză ajunge în bucătărie, unde are mare grijă să pregătească o cafea cum numai ea știe. Nici prea tare, dar nici prea slabă. Mama sa o învățase tot ce știe.

          De la Cassandra moștenise frumusețea și învățase lucrurile de care avea nevoie în viață. Să gătească și alte activități casnice. În schimb de la tatăl său, Roger moștenise caracterul puternic, atitudinea înțepată și manevrarea oricărui fel de mașinărie.

         Îi era dor de părinții ei. La vârsta ei, mulți tineri sunt fericiți să locuiască singuri, dar ea nu. Acceptase propunerea lui Andrew de a locui cu el doar ca să scape de dojenala mamei sale cu privire la timpul pierdut de pomană între facultate și casa părintească. Locuința iubitului ei se afla la doar câțiva pași de facultatea la care aceasta studia, motiv pentru care nu s-a opus prea tare acestei schimbări bruște.

          Îndulcește foarte puțin lichidul negricios, apoi i-l oferă blondului din pat. Este pentru ultima dată când fac asta pentru tine! Își spunea aceasta în gând, mimând un mic zâmbet în fața bărbatului.

         Jumătate de oră mai târziu, când bagajele au fost pregătie de mâinile dibace ale femeii și încărcate în Jeep-ul cu care aceștia veniseră aici, Natalie poate răsufla ușurată.

         Îi mai aruncă o privire urâciaosă bărbatului din dreapta sa înainte să tureze motorul mașinii, pregătindu-l pentru drum. Aeroportul Quandro nu este foarte departe. Doar șaptezeci de kilometri și au ajuns.

          Problema este atunci când cei doi se privesc curioși de persoana care va duce bagajele până la avion.

—Ești bărbat, ce Dumnezeu, își iese Natalie din fire. Ia odată nenorocitele astea de bagaje și să mergem!

         Nu îi așteaptă protestul și se răsucește pe călcâie. După mai multe înjurături șoptite, Andrew prinde nervos mânerele geamandanelor și pornește în urma sa. Se opresc abia după ce ajung în avion.

—Încă cinci minute până la decolare!

          Vocea subțire și pițigăiată a stewardesei îi zgârie timpanele Nataliei, făcând-o să se strâmbe.

—Mă întorc imediat, merg până la toaletă! Se scuză aceasta blondului din dreapta sa și pornește spre baia avionului. Ajunsă în dreptul ușii, nu apucă să facă vreo mișcare, căci ușa se deschide furtunos, lovind-o din plin în frunte.

          Aterizează în fund, amețită. Mâna dreaptă i se așterne pe locul rănit, iar pe frunte i se formează câteva cute.

—Îmi par...

          Dar bărbatul nu apucă să își termine fraza când întâlnește privirea furioasă a femeii rănite.

—La dracu! Exclamă Chiostopher indignat . Iarăși tu?!