Iarăși tu? (Colaborare)

Capitolul 14

          Chris renunță la pasul calm și calculat și se oprește locului o secundă. Privește fascinat, cu ochii mijiți spre luna perfect plină de pe cer. Parcă ar fi o imensă bucată de cașcaval, pregătită pentru o masă în familie.

           A avut nevoie de un moment de gândire. Un moment în care să analizeze la rece situația. Are remușcări pentru ultimele întâmplări petrecute, dar Daiane nu avea de unde să știe asta. Nu avea de unde să știe de incidentul de la cafenea sau de nervii și schimbările de comportament peste care s-a lovit în ultimele zile. Bărbatul începe să regrete că s-a comportat atât de dur cu proaspăta sa soție. Nicio femeie nu merită asta, dar realizase abia după o oră de plimbare de unul singur.

          Mobilul îi vibrează în buzunarul pantalonului. Parcă cu încetinitorul, șatenul își introduce două degete și îl scoate. Privește încruntat spre ecran. Chipul palid al Daianei apare pe acesta și, insistă să-i răspundă la apel.

—Bună, Daiane, își calcă peste orgoliu, răspunzându-i la apel.

—Chris, oh, Doamne, mi-am făcut atâtea griji. Unde ești? Te rog, întoarce-te acasă cât mai curând! Este trecut de ora unsprezece seara!

          Bărbatul zâmbește strâmb. Îi place ca Daiane să fie atât de grijulie și atentă cu el. Se simte în sfârșit iubit și apreciat în această relație.

—Ajung imediat. Pune-te la culcare, nu mă aștepta.

           Nu așteaptă un răspuns din partea ei. Încheie apelul, pornind agale spre parcarea unde știe că își parcase porche-ul. Întunericul este pretutindeni, dar nu se teme. N-ar avea de ce.

          Din nu știu ce motiv, gândul îi zboară la Natalie și la îngrijorarea ce o citise în ochii ei la cafenea. ,,Trebuie să vorbesc neapărat cu ea", gândește.

          Își reia locul de la volan. Învârte ușor de cheie și așteaptă câteva momente înainte să o ia din loc.

          Ajunge abia după câteva minute în fața casei. Luminile sunt stinse, dar știe că Daiane s-ar putea să își petreacă timpul pe tabletă, tolănită în pat. Se îndreaptă în pas grăbit spre camera lor, adică cea din capătul scărilor.

—Ce mă bucur că ai venit, glasul agitat al Daianei îl întâmpină de cum deschise ușa dormitorului. Să nu mai pleci niciodată așa, m-ai speriat de moarte. Nu te-am mai văzut atât de furios până acum.

          Chris îi prinde mâna într-a lui. O privește fix în ochi și, o îndeamnă să se liniștească.

—Îmi pare rău, îi spune. Nu trebuia să vorbesc atât de urât cu tine. Am avut o zi grea la serviciu.

—Să nu mai faci așa, da? M-am simțit ca dracu' când ai plecat și m-ai lăsat singură, iar aducerea tatei în discuție m-a supărat cumplit. Ce ți-a venit să-l menționezi pe el?

          Bărbatul expiră, dar nu spune nimic deocamdată. ,,Poate că are dreptate. Nu ar fii trebuit să menționez nimic de domnul Atweel", gândește din nou.

—Știu și îmi pare rău pentru asta. Tu doar dormi acum, ok? Putem avea această discuție și mâine dimineață.

          Daiane strâmbă din nas, dar cedează de această dată. Îl trage și pe el în pat și își așează un braț în jurul abdomenului său. Chris îi sărută apăsat creștetul capului, inspirând aroma de scorțișoară.

—Știi că te iubesc, nu? Șoptește Daiane pe jumătate adormită. Chris doar murmură o aprobare și adoarme strângând-o în brațe.

**

          Dimineața îi găsi tot în pat. Daiane îl răsfăța cu săruturi moi, în vreme ce Chris mormăia satisfăcut. Și-ar dori ca fiecare dimineață să fie la fel, ca relația lui cu Daiane să fie exact ca înainte, iar certurile dintre ei să nu mai existe.

—Trebuie să plec la muncă, șoptește el cu glas supărat.

—Chiar vrei asta?

          Daiane se apleacă și îi sărută pieptul, zâmbind. Doar ea știe ce sperietură a tras noaptea trecută când Chris a privit-o atât de furios. Nu voia să plece de lângă el sub nicio formă.

        Dar câinele ce păzește casa le atrage atenția asupra curții. Buimac și obosit, Chris se ridică din pat și își îmbracă corpul cu primele haine pe care le găsește în apropierea patului. Când coboară jos dă cu ochii de Natalie, care privește pierdută spre animalul lor de companie. Zâmbește când îl vede pe Chris. A venit aici să vorbească cu el, nu mai suportă să fie măcinată de propriile gânduri, iar cu ajutorul lui Taylor a aflat unde anume locuiește Chris.