Iarăși tu? (Colaborare)

Capitolul 7

          Oricât de cunoscut este New York-ul prin clădirile impunătoare, priveliștile magnifice și aglomerația ce-ți oferă o mare durere de cap, nu toți au parte de așa ceva.

          Ferit de lucruri extravagante și nu prea ieșit în evidență, cartierul Brooklyn nu este altceva decât un loc retras, unde mulți artiști, studenți, chiar și familii cu mai puțină dorință de popularitate, s-au retras pentru a se bucura de relaxarea pe care, acest cartier le-o oferă.

          Deși cu o situație financiară foarte bună, Andrew Colton și-a închiriat un apartament în acest loc din simplul fapt că voia cu orice preț să o convingă pe Natalie să locuiască cu el. La începutul relației lor, Natalie nu avea decât douăzeci de ani. S-au cunoscut la facultatea de Administrație publică. Nou venită în oraș și necunoscând pe nimeni, Natalie era ținta perfectă.
La început Andrew se oferea să o conducă până la ușa camerei de cămin, urmând ca, prin mici cadouri zilnice să o convingă să ia cina cu el. Femeia a cedat în cele din urmă propunerilor primite și s-au afișat în public ca fiind un foarte fericit cuplu.

          Familia Colton este foarte influentă. Lucrând în avocatură, tatăl lui Andrew o acceptase din prima pe Natalie în familia lor. Cel mai mult aprecia la ea sinceritatea, modestia și nu în cele din urmă, timiditatea. Credea cu tărie căci ea este femeia perfectă pentru fiul său. Încercase prin diferite metode să îi dea de înțeles dorința lui de a o angaja la biroul de avocatură, dar  fata nu era de înduplecat. Până la urmă și-a ascultat inima și s-a angajat ca ospătăriță la cafeneaua Lá Nicolle.

          Posesiv și vulcanic din fire, Andrew începuse să o țină ,,din scurt" abia după jumătate de an de relație. O urmărea. Trebuia să fie sigur că anturajul ei nu îl denigra în vreun fel pe el. Începuse chiar să îi interzică brunetei să  se  vadă cu persoane ce încercaseră să o avertizeze în legătură cu adevăratele sale intenții.

          Poate că era atras de ea la început, însă pentru el nu însemnase mai mult decât o simplă aventură. Rămăsese cu ea doar de dragul tatălui său, ce-i promisese și luna de pe cer doar să aibă grijă să nu scape fata asta din mână.

          Acum este mult mai nesigur de sentimentele lui, dar nici nu vrea să o lase.  Natalie deși vede toate lucrurile astea, încă așteaptă momentul prielnic prin care să-i dovedească că s-a terminat și de ce. La cum îl cunoaște, este sigură că până la urmă îl va prinde cu alta în pat, iar atunci totul s-a terminat.

          Abia trezit din somn, Andrew coboară pentru micul dejun. Nu este furios că iubita sa dormise pe canapea. Ba din contră, se bucură în sinea lui de suferința pe care i-a produs-o.

          Un miros îmbietor de clătite amestecat cu ciocolată îi inundă nările și îi produce un mic zâmbet în colțul buzelor. Intrat în bucătărie, ia loc pe scaunul liber de la masă și prinde între degete ceașca plină cu ciocolată caldă.

—'Neața, mormăie abia audibil sorbind o gură mică din ceașcă.

          Natalie își întoarce privirea spre el, cu tigaia fierbinte în mâini. Îi zâmbește inocent și așează clătita din tigaia încinsă în farfuria din fața bărbatului.

—'Neața!

          Un moment de liniște se așterne între cei doi, până Andrew decide să strice întreaga armonie.

—Trebuie să vorbim!

          Aceste cuvinte au măcinat-o pe Natalie toată noaptea și nu au lăsat-o să doarmă aproape deloc. Este foarte curioasă în legătură cu subiectul, dar nu vrea să arate asta.