Iarăși tu? (Colaborare)

Capitolul 24

          Atweel Logăn verifică ultimele tacâmuri aşezate pe masa rotundă şi ia loc în acelaşi timp pe scaunul său. Aşteaptă cu sufletul la gură ca fiica lui să îşi facă apariția alături de soțul ei. Noaptea trecută a dormit doar câteva ore, simte o agitație interioară care nu îl lasă să se odihnească cum trebuie. De la prima oră a dimineții şi-a rugat bucătăreasa să pregătească o cină diferită şi specială astăzi deoarece vrea să le dea o mare veste copiilor lui.

          Într-un târziu, în jurul orei şase seara Chris însoțit de Daiane şi-au făcut apariția în sufrageria în care domnul Atweel se afla. Mâinile la erau împreunate, iar chipurile destul de serioare. Câteva clipe mai târziu Daiane a înaintat şi şi-a strâns părintele în brațe după care s-a aşezat la masă.

—Mulțumesc că ați venit, îi spune Logăn lui Chris în timp ce îi strângea mâna.

—Spuneai ceva de o veste, îi aminteşte acesta.

          Logăn dă aprobator din cap, apoi îi face semn lui Chris să ia loc pe scaunul de lângă Daiane. Cina a fost servită în scurt timp, iar atenția tuturor s-a îndreptat în farfuriile încărcate cu mâncare.

          La finalul mesei, Logăn şi-a turnat băutură într-un  pahar, apoi  își reglează vocea şi îi face pe cei doi atenți la el.

—Copii după cum știți v-am chemat aici pentru a vă da o veste.

          Cei doi aprobă uşor.

—Ştiți mai bine decât mine cât de greu este să îți cumperi o casă doar a ta. Chris, ai muncit din greu, cot la cot cu mine în toți aceşti ani, iar tu Daiane, ai fost mereu o fiică ascultătoare şi educată. Nu m-ai făcut niciodată de ruşine.

          Daiane aşteaptă cu sufletul la gură momentul culminant. Abia aşteaptă să afle unde vrea tatăl ei să ajungă cu aceste vorbe.

—V-am pregătit o surpriză, declară Logăn zâmbind. Mâine ne vom întâlni cu avocatul meu care vă va înmâna contractul pentru o casă cumpărată de mine şi pe care vă voi face-o cadou.

—Tată, şopteşte Daiane descumpănită.

—Nu trebuie să îmi mulțumiți. Doar prezența voastră în această seară e suficientă pentru a-mi arăta că îmi respectați dorința.

—Trebuie să vă dăm şi noi o veste, spune cu voce joasă Chris, privind cu coada ochiului spre Daiane. Se întoarce apoi zâmbind spre socrul său.

—Sunt însărcinată.

          Logăn Atweel îşi priveşte fiica cu gura întredeschisă şi ochi mijiți din cauza şocului. În minte îi revin frânturi ale amintirilor de pe vremea în care Daiane nu era decât o mică fetiță ce se juca în curtea din spate cu veselie şi entuziasm.

          În acele două ore petrecute în casa lui, Logăn şi-a exprimat încântarea cu privire la această veste venită din partea copiilor lui. Spre seară, le-a oferit o prăjitură abia gătită de  bucătăreasa lui şi le-a urat ,,noapte bună" celor doi care erau pe punctul de a pleca, apoi s-a întors pe călcâie şi a intrat înapoi în casă de data asta mult mai fericit. Presimte că datorită bucuriei va dormi în această noapte mult mai bine.

          Este sigur că soția lui ar fi la fel de bucuroasă ca şi el dacă ar mai fi fost în viață.

          În cealaltă parte a oraşului, Natalie încearcă din răsputeri să învețe pentru ultima sesiune ce o mai are de dat pentru acest an. A rămas foarte mult în urmă pentru că Amanda a târât-o prin foarte multe magazine şi s-au interesat împreună de prețurile sălilor pentru nunți încât acum a prins-o noaptea studiind.

           Andrew o lasă să se concentreze şi încearcă să nu-i distragă atenția. Mintea lui este concentrată asupra ofertei lui Geroge de a-i oferi cafeneaua Nataliei şi este mai mult decât încântat de idee. Cu această ocazie profitul lor ca şi cuplu se va mări.

—Eşti sigură că vrei să faci asta?

          Natalie îşi îndreaptă atenția spre el şi aprobă uşor din cap. Andrew înclină capul într-o parte, apoi zâmbeşte încurajator. O va ajuta să se ocupe de cafenea, dar este nevoit să aibă grijă şi de afacerea tatălui său. De câteva luni încoace Andrew este acela ce participă la procesele tatălui său pentru a-i mai uşura munca. Chiar mâine dimineață se va întâlni cu nişte clienți pentru a-i face să semneze un contract pentru cumpărarea unei case.

          Imediat ce Natalie a terminat de tocit manualul care o va ajuta la examenul de mâine, Andrew  i-a sărutat lung buzele.

—Nu pot să cred că m-am comportat atât de urât cu tine atâta timp, spune el cu asprime pentru propria persoană oglindindu-se în ochii ei căprui.

          Natalie îşi depune uşor palma pe obrazul iubitului ei.

—Nu mai contează acum, am uitat deja. Vreau să te întreb ceva.

          Emoțiile o cuprinseră în scurt timp şi se trezi înghițind în sec în repetate rânduri. Andrew îi cuprinde bărbia şi o obligă să îl privească.

—Te ascult, o îndeamnă el.

—Vrei să te căsătoreşti cu mine?

          Şocul se citea uşor pe chipul palid al lui Andrew. Nu ştie dacă să râdă, plângă sau să rămână cu acelaşi chip surprins.

—Da.

          Au început să se sărute cu patos, nepăsându-le că cererea ar fi trebuit făcută de băiat, nu de fată.

***

Deci, ştim că probabil vi se pare ciudat, dar am vrut ca această cerere să fie cât mai originală. Suntem foarte curioase să vă aflăm părerile! ❤