Iarăși tu? (Colaborare)

Capitolul 22

         Nu din nou, te rog, nu din nou, îşi spune Natalie în gând sperând că asta îl va opri pe Andrew să repete ceea ce face de de o oră continuu. Poate chipul nu-i arată destul de obosit sau poate iubitul ei avea mult prea multe energie. În orice caz, strădania ei de a spera că acest joc va lua sfârşit se dovedise a fi inutilă, căci asta nu l-a oprit pe Andrew să îşi răsucească privirea înspre iubita lui, implorând-o doar prin mimica feței să continue.

—Doar un meci, încearcă acesta să o convingă.

          Natalie oftează exasperată.

—Asta ai spus şi data trecută.

—Dar acum chiar vorbesc serios, se apropie de ea şi îi prinde mâna într-a lui. Promit că  e pentru ultima dată, iubito.

—Prea bine, cedează aceasta în cele din urmă.

          Ca şi cum ar fi primit cel mai frumos cadou din lume, Andrew îşi arcuieşte  buzele într-un zâmbet mulțumitor.

          Ar fi trebuit să îl las să câștige, gândește cu înverșunare Natalie.

          Se pare că jocul de cărți nu face altceva decât să îi întărâte iubitului ei ideea să continue şi sa încerce încă un meci şi iar un meci până când va obține victoria. În timp ce Andrew pregătea cărțile pentru încă o rundă, Nataliei îi zboară gândul la cât de bine s-a simțit noaptea trecută în compania lui. Să fi fost acesta leacul pentru certurile ce le-au avut în trecut? În orice caz, ea se simte foarte bine. Se simte iubită şi respectată. Ar sta cu Andrew toată ziua să joace aceste meciuri de cărți dacă asta l-ar face fericit. Vrea doar să îl aibă foarte mult prin preajmă.

          Nu poate să nu se gândească la îndatoririle pe care le are, tocmai de aceea şi-a propus ca în zilele următoare să îl sune pe Chris pentru a iniția o întâlnire la cafenea. Trebuie să discute planul de organizare pentru construirea acelei părți a clădirii cât mai repede pentru că George o presează cu mesajele.

—Nu fi supărată, iubito, se întâmplă să mai şi pierzi.

          Natalie îi zâmbeşte iubitului ei apoi îl sărută cast pe buze.

—Trebuie să plec. Ştii că lui George nu-i place să întârzii.

—Desigur, se posomorî Andrew. Dar ne vedem diseară.

          Natalie zâmbeşte uşor, apoi iese din apartament fiind mulțumită de evoluția relației lor. A condus cufundată în gânduri spre cafenea, atenția fiindu-i asupra traseului.

          Precum a prevăzut, George era mai mult decât furios de întârzierea ei. Nu i-a spus nimic, dar a cerut clar concentrare mare acestei zile. Natalie s-a conformat rapid şi, cu dibăcie a pregătit cafea pentru clienții fideli ai cafenelei, printre care se numără şi Chris. Însă de această dată el nu se afla singur, ci în compania unei femei prea bine cunoscută Nataliei. A strâns din dinți şi s-a forțat să îşi alunge emoțiile, înaintând înspre ei. Chris o salută cu o înclinare uşoara al capului, iar Daiane îi oferă un zâmbet de politețe.

—Eşti Natalie, nu-i aşa? Ne-am cunoscut în curtea din spate a casei noastre.

—Da, eu sunt, Natalie forțează un zâmbet. Vă mai pot oferi ceva? Întreabă după ce, ceştile cu cafeaua aburindă au fost aşezate pe masă.

—Mulțumim, e suficient deocamdată. Apropo, tresare uşor Chris oprind-o pe Natalia chiar înainte să plece. Am început din această dimineață planul construirii acelei părți a cafenelei şi, sperăm să îl terminăm săptămâna viitoare.

—Mă bucur să aud asta, te rog să mă ții la curent.

—Desigur.

           Daiane îşi sărută soțul după ce chelnerița s-a retras. Chris o priveşte un timp surprins, apoi zâmbeşte larg.

—Pentru ce a fost asta? O întreabă acesta precaut.

—Pentru că mi-ai demonstrat acum că între tine şi Natalie nu se întâmplă absolut nimic. Am văzut cum o priveai detașat, reținut şi pot spune că nici privirea ei nu a fost prea departe. Se vede că nu este între voi decât o relație profesională.

          Fericit de concluzia trasă de soția lui, Chris s-a oferit să o conducă acasă înainte să se reîntoarcă la muncă.

           La cafenea, tensiunea dintre Natalia si George nu a luat sfârşit. Într-un final bărbatul şi-a luat inima în dinți şi a chemat-o pe Natalie în biroul său pentru a clarifica câteva lucruri.

—Cum adică te pensionezi? 

          Tonul Nataliei pare a fi surprins, neîncrezător şi totodată speriat. Nu ştie vârsta exactă al lui George, dar e convinsă că nu a venit timpul să se pensioneze. Cel puțin nu acum, când lucrările cafenelei abia au început, iar localul a început să fie din ce în ce mai vizitat.

          George oftează şi îşi scarpină în același timp ceafa.

—E o pensie de boală, Natalie. Nu mă mai simt în putere să conduc acest local. Are nevoie de un patron tânăr, devotat şi hotărât. Te percep pe tine potrivită pentru post.

          Fata clipeşte surprinsă, nemaiştiind ce ar trebui să spună ori să facă în continuare. Sugestia lui George a luat-o pe nepregătite şi totodată îi poate da planurile peste cap. Are o facultate de terminat, un viitor în față.

—Chiar nu ştiu ce să spun, clatină aceasta indecisă din cap.

—Nu trebuie să îmi răspunzi acum. Tu doar, mai gândeşte-te la această variantă. Cafeneaua asta e viața ta. Ştim amândoi cât efort ai debus pentru ca acest loc să funcționeze.

           Natalie aprobă din cap. Se va gândi la această opțiune, dar mai întâi de toate va trebui să discute cu Andrew.

           Amanda, prietena cea mai bună a Nataliei vine fericită spre ea imediat ce o vede ieşind din biroul şefului ei. Radiază. 

—Mă mărit! Exclamă aceasta într-o doagă, reușind să o facă pe Natalie să mijească ochii şi să facă un pas în spate.

***

Ne cerem mii de scuze ca nu am mai postat de atata timp. Eu una mi-am concentrat atentia celeilalte carti ale mele, ''Maestrul papusar''. Sper sa treceti cand aveti timp si pe la ea cu o parere.

Va multumim pentru voturi/listari si comentarii.