Jocurile Mafiei

7. Rapirea

Sunt legată la ochi , pusă pe un scaun. Aud pași care se îndepărtează de mine. În cameră mirosea a fum și alcool. Nu înțeleg ce se întâmplă. Cum am ajuns aici?
Încep să mă zbat și să mă legăn dintr-o parte în alta sperând ca voi slăbi strânsoarea mâinilor sau măcar ca scaunul v-a ceda și se v-a rupe dar fără folos. Vrând să îmi dau piciorul mai în față am observat ca eram legată și de picioare. *Hai ba, înseamnă ca le e frică ca pot scapa de m-au legat așa* Ar trebui să încetez să vorbesc cu mine...
-Da-ti-mi drumu!
Liniște....nimeni nu zice nimic,dar sunt acolo, îi simt,se uitau la mine.
-Știu ca sunteti acolo! Ce vreți de la mine!
Se pare ca nimeni nu vrea să imi răspundă.
-Am zis să...
Simt ceva rece care e pus la tâmpla mea, era un pistol.
-Dacă nu taci îți zbor creierii. zice o voce groasă de bărbat
Am înghițit în sec , îmi era așa frică.
-Ci-ci-ne sun-te-te-ti? zic cu vocea tremurândă, îmi i-a pistolu de la tâmplă *slavă domnului* și se îndepărtează de lângă mine. *Hai spune-mi de ce sunt aici! Te rooog! Hai'daaaa* Probabil să vorbesc cu mine însămi nu era cea mai inspirată idee dar nu aveam ce face.
-Parca ti-am zis să taci!
-Sc-c-u-ze..
-Păpușă, voi primi o gramada de bani pe tine. bărbatul acela se apropie de mine, prea aproape , îi simt respirația atingandu-mi fața, îmi pune mâna pe obraz și....*mulțumesc doamneeee* ușa se deachide cu un scârțâit asurzitor.
-Blaga, au venit!
-Să intre.
Doi băieți intră în sală, sau trei , nu imi pot da seama. După parfumul de la Versace pot să jur ca unu din ei e Justin.
-Kara ești bine? întreabă o voce de băiat...mi se pare foarte cunoscută...era...
-Kevin? Sunt legată de scaun, pot spune ca sunt foarte bine. zic cu o voce sarcastică
-Gata cu pălăvrăgeala, ati adus banii?
-Da, mai întâi dezlego!
-Nu așa ne-am înțeles! mârâie un alt tip de undeva din dreapta mea.
-Vrei banii sau nu? Dezleago și iti dam banii.
Cineva vine spre mine , ma dezleagă la mâini și picioare, după care mă împinge în față. Era pe ce să cad dar Kevin mă prinde în brațele lui puternice. Încă eram legată la ochii dar puteam să jur ca el e.
-Jos! strigătul lu Justin mă trezește la realitate.
De odată se aud focuri de armă , iar Kevin mă strânge mai tare în brațe. Imi dau cârpa jos de la ochi, ne aflăm în spatele unei mese răsturnate, Justin era în spatele unui dulap și trăgea cu pusca. Lângă el se afla Max...și el?
Mă uit în stânga...*Imposibil....* Lissa se află după un scaun și trăgea cu un pistol. Toți prietenii mei sunt ....nu știu ce sunt!
-Kara, asculta-ma vreau să fugi afară, la mașină unde te așteaptă Dylan, fugi cât de tare poți până iesi din clădire, nu vreau să te opreați decât dacă cineva sare să te atace! Kara mă înțelegi?
-Eu...d-d-a...
-Uite, i-a pistolul asta, dacă îți apare cineva în față vreau să il împuști! Kara, asta e un joc periculos, vrei sau nu, tu faci parte din el, iar aici cei slabi sunt eliminați , mă intelegi?
-Kevin eu...
-O să îți explic totul când iesim din asta, du-te la mașină , zi lui Dylan dacă nu iesim în 5 minute să plecați, să te ducă acasă și să stea cu tine! Daca nu ies de aici vreau sa stai in casa pentru o vreme, sa nu vorbesti cu nimeni. Așteaptă până îți dau semnalu și vreau să fugi cât de repede poti!....Kara...dacă pățeați ceva...
-O să fiu bine...sper doar ca tu să fii....fără să imi dau seama am început să plâng, plângeam pentru ca nu stiam ce se întâmplă, plângeam pentru ca era o chestie pe viață și pe moarte, plângeam pentru ca nu stiam cine sunt prietenii mei, plangeam pentru ca nu mai stiam cine sunt eu...Kevin mă săruta scurt după care se uita în ochii mei....el avea ochii în lacrimi...mă pupa pe frunte după care se întoarce spre "câmpul de luptă"
-Acum! Fugi!
Am alergat spre ușă fără să mă uit în spate, încercând să ignor urletele și focurile de armă ce se auzeau din spate, alergam cât de repede puteam. Am ajuns la capatul coridorului în fata unor scări, am început să le cobor sărind peste câteva. Aud pași în spate, mă ascund după un zid, mă pun jos. Un bărbat în negru trece pe lângă mine, așa de aproape. Imi pun mana la gură ca nu cumva să îmi scape vrun suspin. *Dacă vezi pe cineva împușcă-l*, când a trecut de mine m-am avntat spre el lovindu-l cu capatul pistolului în cap , căzând pe jos. Mă apuca de picior *Mai bine rămâneam acolo!* . I-am dat un picior în gură care l-a făcut să îmi dea drumul. Mă arunc către pistolul care era la câțiva metri de mine,îl i-au în mâna și fără să îmi dau seama apas le trăgaci.
Tipul cade pe podea mort.
-Oh domne! ce tocmai facusem! am omorât un om! poate încerca el să mă omoare dar...*cei slabi sunt eliminați* vorbele lui Kevin mi-au ramas tipărite în minte, eu făceam parte din acest joc , nu aveam de ales.
M-am ridicat de jos începând iar să alerg cât mă țineau picioarele.
Ajunsă în fața ușii, m-am izbit cu putere de ea, deschizandu-se iar eu căzând pe jos. Două mâini mă ridica și mă băga în mașină, era Dylan.
-Ești bine?
-Așa cred....Kevin...a zis..dacă nu vin în 5 minute să plecam...dar
-Așa vom face...
-În ce v-ati băgat..?
-Și tu ești bagata în asta mai mult decât noi!
-Nu înțeleg....
-3 minute.
-O să vină!
-Sper....
-Ellena stie?
-Normal...
-Ah , m-ati mințit! Mereu! Și Lissa! Nici nu știu dacă să mai am încredere în voi Dylan...
-1 minut....pornește motorul mașinii , un Lexus negru.
De o dată se aude o bubuitură și clădirea e cuprinsă de flăcări.
-Kevin!!!! Mă trezesc tipand , am vrut să ies din mașină dar usiile erau încuiate.
Dylan ambalează motorul.
-Dylan stai! Uite! și arat cu degetul spre usa de la intrare pe care iese Justin, Kevin,și Max cu Lissa în brațe .
Se urca toți în mașină după care pornim de pe loc cu un scartait groaznic, nu știu unde mergeam. Era linste....prea liniște...
-Aveți de gând să îmi spuneți ce se petrece? intreb intr-un final spurberand liniștea .
-Îți voi explică totul când ajungem la sediul. imi spune Kevin iar apoi mă ia de mâna.
-Aveți să îmi dați niște explicații serioase să știți!
-Știm Kara...am facut-o ca să te protejăm!zice Lissa
-De cine ?
-Blaga....zice Max
-Cine e Blaga?
-O să îți explic totul la sediu Kara, ai răbdare, acum poate vrei să dormi puțin, vom ajunge în vreo 3 ore.
Auzind această mă cuibăresc mai bine în brațele lui Kevin, mă uitam la el , adormise. Mă uit la Lissa care stătea lângă mine în brațele lui Max , si ei dormeau, mai puțin Dylan care conducea.
-Mai rezisti? îl intreb în șoaptă pentru a nu-i trezi pe ceilalți
-Ah...o dau pe pilot automat și o să mă culc și eu...somn ușor !
Mda...frumos...după 3 minute a adormit și el....văzând ca toți dorm m-am hotărât să adorm și eu.