Jocurile Mafiei

8.

"Eram intr-o pădure, la câțiva metri de mine se află un bărbat. Era tata. Vine mă i-a în brațe și mă pupa pe frunte la fel cum făcea când eram mică. Se uita în ochii mei "- Mi-e dor de tine!" reușesc să spun intr-un final, dar el nu zice nimic. Imi da drumul și pleacă printre copaci. "-Tata stai!" se intoarce, se uita la mine "-Te iubesc, Kara" după care dispare lasandu-ma singură în pădure. "

M-am trezit tot in mașină, eram transpirată și aveam urme de lacrimi pe obraji. Mi-e foarte dor de tata, nu apucasem sa-l văd pentru ultima oară...nici nu știu ce s-a intamplat cu el.

Kevin mă strange mai tare în brațe ,pe semne ca se trezește, mă prefac ca dorm * proastă* oh mai taci...iar vorbesc singură...în fine....Kevin se uita la mine și mă pupa pe frunte și pe obraz, doamne îl iubesc...Dar nu știu dacă suntem împreună adică... Suntem dar nu cred ...sau nu știu...*suntem dar nu cred...sunteți proasto* gata ar trebui să nu mai vorbesc cu mine.

Mă uit la Kevin iar el zâmbește.
-Ești asa frumoasă... Kara știu ca mă cunosti de puțin timp, dar eu...
-Și eu te plac Kevin.
Când am zis asta un zâmbet tâmp îmi apăruse pe față, și lui la fel, avea acea sclipire în ochi, se apropie de mine și mă săruta lung și apăsat.
-Ce frumos! zice Lissa. Sunteți împreună? întreabă cu o fața de copil mic și nevinovat.
-Noi...
-Da suntem! zice Kevin înaintea mea.
-Ce frumos! Spune Lissa și ne i-a în brațe.
-Copii mai avem puțin și ajungem. se pare ca și Dylan se trezise.
Mă uitam pe geam, era înconjurați de copaci, era întuneric beznă, mergeam pe un drum...nu, o poteca.
Am ajuns la un tunel , era luminat de neoane, totul pare asa ciudat.
După încă vreo 3 minute mașina s-a oprit în fața unei cabane mari din lemn. Eram înconjurați de copaci, nu mai fusesem niciodată pe aici. Vântul batea cu putere printre ramurile copacilor ceea ce mă făcea să mă înspăimânt.
-Hai înăuntru.
Mergeam în spatele lor încercând să analizez totul, ușă se deschide în un scârțâit groaznic după care un val de caldura "m-a lovit " în față. Podeaua scârția și ea...era de așteptat, era un hol lung cu tablouri pe el , un tablou era cu părinții Ellenei și ai lui Dylan, urmat de o poza cu ei, mai era unu cu părinții lui Max și el, altul era cu părinții lui Justin și cu el,
mai era unu cu părinții Lissei și ea....și mulți alții pe care nu îi cunoșteam așa bine, la capătul holului erau doua tablouri mari cu încă doua mai mici lângă el, în cele mici era o poza cu Kevin iar în celălalt o poza cu tatăl lui...sau așa cred, dar sigur e tatăl lui,seamna așa mult....intr-unul din tablourile mari era poza tatălui meu iar în celălalt era poza mea...
-Tatăl tau era....e...cel mai bun dintre noi. Kevin se apropie de mine și mă ia în brațe
-E? Vrei să spui era...care noi Kevin? Eu nici nu știu ce sunteți.
-Vei afla, acum lasa-ma sa-ti explic , tatăl tau e cel mai bun, tu ești urmataoarea la...să zicem tron...tatăl meu e cel mai bun prieten al tatălui tau, era...ajutorul lui, acum eu voi fi ajutorul tau, intelegi?
-În mare parte da..
-Bine, hai să mergem în camera principală și iti voi explica totul...
Spunând asta mă săruta apoi pornește spre o ușă mare din fier, când a deschiso ,cabana asta nu mai părea așa neîngrijită, erau mai multe holui cu tapet alb cu auriu cred ca era aur, cu tablouri cu tata înrămate cu aur, canapea din piele albă, un covor așa pufos de ziceai ca te scufunzi în el, și o plasmă aproape cât peretele de lată.
-Frumos, nu? zice Dylan râzând
-Da , e...wow...
-Tatăl tau a făcut totul Kara, zice Lissa.
-Hai în cameră principală, zice Ellena.
Urcam intr-un lift...
-Ba stai, cât de mare e ...cabana asta? Adică de afară pare mică și aveți lift...
-Are 3 etaje, tu afară te-ai uitat doar în față.
-Aa...
Am urcat în lift și am mers pana la etajul al doi-lea . Sunt o grămadă de camere iar în față un hol lung și întunecat. Mergeam pe acel hol în spatele prietenilor mei. În față era o ușă cred ca de 3 metri din fier. Dylan a deschis ușă...
-Wow....
Era plină de calculatoare și radare și multe altele. Se pare ca nu sunt în urma din punct de vedere al tehnologiei.
-De aici îi urmărim pe toți, controlăm miscariile tuturor, stim ce face toată lumea. zice Lissa
-Aici mai planificăm următoarele noastre ținte. zise Ellena
-De aici atacăm și controlăm tot. zice Max
Dylan s-a pus la un calculator și tastează niște cifre.
-Copii eu nu....imi puteți explica? Adică ieri erați niște persoane normale și acum? V-ati luptat cu unuii cu armele și îmi spuneti ca voi controlați totul, ce faceti voi?
Nu mai înțelegeam nimic, eram confuză,tatăl meu...și el facea parte la asta și era cel mai bun...liderul...acum eu o să fiu și nu știu dacă sunt în stare.
-Îți vom explica tot așa cum ti-am zis, ce vrei să știi? zice Max
-TOT! tip eu. M-ati mințit mereu, nici nu știu ce faceti sau ce sunteți...
-Stim Kara...am facut-o ca să te protejăm... Lissa se uita la mine ,aproape plângea.
-Ok, am înțeles...cine erau oamenii aia de m-au rapit?
-Blaga , bandă rivală. zice Dylan de la calculator.
-Bandă rivală?
-Da Kara, ti-am zis ca o sa-ti spunem dar mai așteaptă puțin.
-Până când Kevin?
-Maine dimineață , acum trebuie să te culci. Te conduc la camera ta.
-Noapte bună ,Kara! zic toți în cor.
Kevin mă ține de mâna conducandu-ma la o cameră.
Avea pat cu baldachin, cu o plasmă foarte mare, o fereastră cu un peisaj înfricoșător...se vedea pădurea și un nuc uscat în mijlocul copacilor... dacă mă uit mai bine copacul mi se pare foarte cunoscut dar nu știu de unde...
-Mâine dimineață cand te trezești îți voi explica tot.
-Promiți?
-Jur!
Mă săruta și pleacă lasandu-ma singură.

Cam o ora m-am uitat întruna pe fereastră încercând să-mi dau seama de unde mi se pare cunoscut copacul.
Nu vroiam să mă culc așa ca am ieșit din camera.