Jocurile Mafiei

17. Petrecerea (2)

Eram la bar, multă lume bea shot după shot. Lissa mi-a pus și mie câteva shoruri dar nu voiam să beau. Mă gandeam la Kevin...de ce se comporta așa...
-Hai Kara, bea și tu! zice Ronni
-Eu...
-Ti-e frică cumva? râde Justin
-Da poate îi e frică zice Max.
Cred ca erau beți.
-Nu mi-e frică!
-Atunci bea!
Și asta a fost am început să beau o gramada, nici nu îmi amintesc câte shoruri am băut.
Stăteam pe un fotoliu și beam în continuare cu Lissa și restu când cineva îmi pune mâna pe umar. Mă întorc și il văd pe Kevin. Ma trage de umăr și mă duce lângă un colț mai pustiu.
-Cât ai baut?
Nu puteam să vorbesc, mă uitam la el și îmi venea să rad.
-Kara, cât ai baut?
-O...sticlă, două ,trei, 20 pahare.
Nu mă mai țineam bine pe picioare.
O femeie mai invarsta venea spre noi cu o tavă cu shoruri. Am luat două și le-am turnat pe gât, Kevin se uita mirat la mine.
-Kara, ce ai? Nu mai bea! deja țipa, câțiva dintre prietenii nostri se uitau la noi.
-Ți...se p-p-are ca a-a-m ceva?
Era să cad dar m-a prins de mâna, mi se facuse rău, imi venea să vomit, totuși încercam să mă abtin.
-Ești beată! Gata, nu mai ai voie să mai bei!
-Nu-mi spui tu ce să fac !! țipasem la el iar după regretasem asta.
Ca să îi arat ca nu-mi da el ordine am luat o sticlă de whisky și am început să beau din ea. Kevin a venit repede și mi-a luat sticla din mâna.
-Dacă mai bei mult o să întri în comă, asta vrei? Zi Kara! Raspunde-mi. Vrei să mori? Ce vrei să dovedești dacă bei atâta?!
Nu stiam ce să zic, îmi venea să plâng și în acelas timp să vomit, am vrut să zic ceva dar era da vomit. Am fugit repede la baie.
Kevin venise lângă mine. M-am pus jos lângă wc și am început să vomit. Kevin îmi ținea părul.
-Gata, v-a fi bine. Hai să te duc in cameră.
-Nu! Mai vreau sa beau!
-Kara, ce e cu tine?
-Cu mine? Ce e cu tine?!
Țipam , era bine ca totuși țipetele mele erau acoperite de muzica dată foarte tare. Încă dram beată dar imi mai revenisem puțin. Kevin se uita ciudat la mine.
-Cum adică? spune și se încrunta
-Acum brusc îți pasă de mine?
-Kara, îmi pasă de tine!!
-Nu! Te-ai comportat ciudat în ultima vreme și nu vrei să-mi spui ce ai!
-Eu....nu am nimic!
-Minți! tip, mă ridic de jos și mă duc la bar, Kevin mergea în spatele meu, se vedea pe fața lui ca e speriat și nervos în acelasi timp.
Iau o sticlă de Jack Dabiel's și încep să beau din ea. Am băut un sfert până să mi-o ia Kevin din mâna.
-Gata! Te duc în camera ta!
-Nu îmi spui ce să fac!
-Ce se întâmplă? Lissa venise spre noi, probabil se auzea cum țipam.
-Ce aveti?
-Cum ai putut să o lași să bea atâta?!
-Ce? Cât a baut?
-Uita-te puțin la ea Lissa....
Deabea mă mai țineam pe picioare si rădeam încontinuu.
-Doamne Kara, cât ai baut?
Am început iar să rad, nu puteam să zic nimic și iar mi se făcuse rau.
-De fața cu mine cam două sticle.
zice Kevin.
Cam exagera ,nu am băut chiar atât...de față cu el..
-Doamne Kara, hai să te ducem în cameră!
-O duc eu, zice Kevin.
-Nu mă duc nicăieri!
-Ba da!
-Nuu! Am zis nu!
-Kara nu mă face să te iau pe sus!
-Dacă mă atingi îți rup mâna!
-Kara....te rog...du-te...
Lissa se uita la mine , era tristă, îi venea să plângă.
-Bine..
-În sfârșit! zice Kevin.
-O fac doar pentru ca m-a rugat Lissa! Nu pentru tine!
Kevin mă ia de mâna și iesim din sală.
Am ajuns afară, mergeam pe lângă lac, era lună plină .
-Vreau să stam lângă lac..
-Vrei să stai în pat .
-Nu, da-mi drumu! m-am desprins din strânsoarea lui și am fugit spre marginea lacului.
-Kara ai grijă, să nu cazi.
-Lasa-ma!
M-am pus jos pe spate și mă uitam la stele. Kevin se pune lângă mine.
-Aceea este steaua Nordului...este cea mai strălucitoare stea de pe cer. zice și arăta cu degetul spre o stea, își întoarce capul spre mine. Cea mai strălucitoare dintre stele...așa ca tine.
Nu stiam ce să zic...era supărata pentru cum se purtase dar nu puteam să mai rezist așa. Stiam ca imi ascunde ceva și cu un motiv nu spune, dar tre să aflu. Alcoolul din sânge mi se mai dusese, dar tot eram amețita .
-Kara...îmi pare rau pentru cum m-am purtat...nu vreau să te pierd.
-Nici eu...nu îmi place când ne certăm...
-Atunci de ce o facem? era foarte trist...se vedea ca tine la mine..
Nu stiam ce să zis așa ca mi-am întors capul..
-Îmi ascunzi ceva Kevin...
-Așa e.
A recunoscut, nu pot să cred. Oare îmi ba spune? Am așteptat puțin să văd daca mai continuă dar nu...
-O să-mi spui ce?
-Eu...nu....îmi pare rau Kara...nu pot sa-ti spun acum...
-Dar cand?
-Vei afla ...curând.
Se ridica de pe spate și se uita în jos, își pune mâinile în cap și se uita în gol...
-Eu...sper doar..să nu mă urăști...
-Cum aș putea?
Îl iau in brațe și il țineam strans.
-Nu aș putea să te urăsc niciodată, te iubesc prea mult...
-Și eu te iubesc.
Am mai stat asa câteva minute după care Kevin m-a dus în cameră. Era 3:40 dimineața.
M-am schimbat de haine și am făcut un dus după care m-am bagat la somn.

M-am trezit la bubuiturile pe care le auzem în ușă. Era 5:20. Mă durea capul îngrozitor.
Mă ridic din pat și mă duc la ușă.
-Kara, hai în camera principală. era Max
-De ce acum?
-Dylan a aflat ceva.
-Stai să mă îmbrac.
-Ok.
-Ă...
-A, da mă întorc cu spatele.
-Mda..
Îmi iau un tricou negru și niște pantaloni scurți cu talie înaltă.
-Gata, hai.

Am ajuns în cameră, mai era și Lissa, Justin și Ellena.
-Ce s-a întâmplat? intreb eu somnoroasă.
Încă îmi era rău și mă chinuiam să merg drept.
-Am aflat ceva.
-Ce?!
-Fiul lui Blaga e defapt fiul lui vitreg, și e aici, e unul dintre noi.
Toți ne uitam unii la alții.
-Nu dintre noi de aici, care suntem prezenți, din ceilalți, trebuie să aflăm cine e, și cat mai repede.
-Deci noi de aic nu suntem suspecti? zice Ellena.
-Nu. Noi v-a trebui să aflăm cine e.
-Stai...Kevin?
-Kara...poate...
-Nu! Nu....nu știu....
-Vom vedea, hai acum duceti-va la culcare, la 9 ne intalnim toți aici.