Jocurile Mafiei

10.

Mă trezesc la bubuiturile pe care la auzeam în ușă. Mă ridic în pat, îmi iau halatul mov pe mine după care deschid usa. Lissa stătea în față ușii îmbrăcată intr-o fustă neagră , cu un maieu negru cu o cruce albă pe el, în picioare purta niște platforme iar părul în avea desfăcut, era dată cu tuș negru iar buzele cu ruji nude.
-Pot să intru?
-Normal Liss, ce este?
-Vreau să imi cer scuze și..
-Lissa am înțeles, nu trebuie să îți ceri scuze pentru
-Nu Kara, nu trebuie să ramana așa, vreau doar să mă asculți, nu zice nimic , doar asculta.
Încuviintez din cap în semn de da.
-Îmi pare rău ca te-am mințit în tot timpul asta, știi ca suntem cele mai bune prietene, de cat? 14 ani? Da...îmi pare rău, dar nu aveam cum sa-ti spun. Vei află multe și eu voi fi lângă tine orice s-ar intampla.
De obicei nu prea plâng ,dar "discursul" asta al ei ma... emoționase....o cunosc de mult timp și știu ca mă iubești mult , și știe ca și eu o iubesc. Mă uitam la ea, avea ochii înlăcrimați, știu ca îi părea rău ca m-a mințit dar știu ca a fost nevoita să facă asta.
-Lissa ti-am zis, e în regulă. am luat-o în brațe și am stat asa vreo 4 minute.
-Te iubesc, Kara! Te iubesc mai presus de orice, știi asta nu?
-Da Lissa, stiu...și eu te iubesc mult!
Ne-am desprins din îmbrățișare și m-a ajutat să-mi caut cu ce mă îmbrac.
-De unde sunt toate hainele astea?
-Noi stiam ca vei veni...mă rog, ca te vom aduce aici, așa ca am cumpărat haine, eu le-am cumpărat.
-Mulmesc Lissa, sunt frumoase.
-Eh, deci ce zici? și îmi arăta niște blugi scurți cu talie înaltă și un maieu negru cu un triunghi pe el.
-Da, așa mă îmbrac. zic râzând
Imi iau hainele și mă duc în baie, să fac un duș.
-Pot sa-ti fac eu parul? mă întreabă Lissa zâmbind.
-Ok, cum?
-Pai mă gândeam să ti-l împletesc, ce zici?
-Da, cum vrei.
Mă pun în fața oglinzi pe scaun așteptând să termine.
-Și ce vrei să facem azi? mă întreabă în timp ce îmi pieptăna părul
-Pai, cam ce am putea face aici?
-Destule, și începe să râdă, dacă vrei îți arat locul, ai văzut grădina?
-Nu...
-O sa ti-o arat dacă vrei, și încă multe alte locuri, iar diseară ne vom întâlni cu totii si...vom vorbi...despre...tine.
-Da, e ok...
-Gata, am terminat.
Îmi făcuse o coada ciudat impletita, nu mă pricep la chestiile astea.
-Mulțumesc, e superb.
-Și de machiat?
-Știi ca nu mă machiez.
-Poate doar să îți fac două codițe? Te rog. făcea fața de cățeluș plouat nu aveam cum să o refuz.
-Bine bine.
-Yeei.
După vreo 2 minute termina și mă lasa să mă uit în oglindă...artam bine.
-Frumos, mulțumesc.
Ne așezam pe pat și ne uitam una la alta.
-Ce vrei să facem mai întâi? mă întreabă în timp ce se uita în telefon
-Pai nu știu ce am putea face aici...spune-mi tu.
-Pai Kara, din fața pare cabană, dar nu e, e mai mult....un conac. văzând ca nu zic nimic continuă...Are multe camere și grădini, și multe alte lucruri.
-Vreau să văd grădina.
-Ok, hai atunci, se ridica din pat și îmi întinde mâna.
Iesim din cameră și coboram scările, arunc un ochi în bucătărie și văd multă lume agitandu-se.
-Ce se întâmplă?
-A, pregătesc cina de diseară.
-Si de ce se agita atâta?
-Ca să iasă totul bine, să te impresioneze.
-Pe mine?
-Da, ești liderul, acum tu conduci totul.
-A....
-Știu ca nu înțelegi nimic, dar vei intelege. spune și mă i-a în brațe.
-Așa sper.
Iesim afară și mergem pe un drum, se vede un gard mare, verde cu flori.
-Un labirint?
-Da, nu e frumos?
-Ba da...
-Totul e al tau Kara.
-Al meu?
-Da, vezi tu, tot ce e aici e făcut de tatăl tau, acum e al tau.
Nu am mai zis nimic, doar mergeam după ea. Mi se părea totul așa cunoscut.
-Dacă mai mergem puțin vom vedea un lac, zice ea arătând înainte.
Labirintul era atât de mare încât puteai să te pierzi în el, în mijlocul lui se află un lac, pavat cu marmură albă. Mă pun pe marginea lacului și mă uit în apă...Lissa vine lângă mine și îmi pune mâna pe umăr.
-Mi se pare totul așa cunoscut...zic cu o voce scăzută.
-Mai știi când eram mici? Când pe la 4 ani veneam aici? Probabil d'asta ti se pare cunoscut.
-Da...
-După labirint e o altă casă, cu mai multe foișoare... Dacă vrei putem merge acolo.
-Ok, hai.
Am ieșit din labirint, aveam noroc ca Lissa știa pe unde să mergem dacă nu ,ne pierdeam acolo.
Mergeam pe o carare, în jur erau mulți cireși și alți copaci.
-Îmi place aici...
-Așa sper...aici vom locuii de acum.
-Toti?
-Da, eu, tu , Max , Dylan, Ellena, Max, Justin, Kevin...și mulți alții. O să fie distractiv.
-Și părinții nostri?
-Ai nostrii știu cu ce ne ocupăm.
-Și mama?
-Știe...știa ca o să pleci până la urma. O să poți să vorbești cu ea, dar după ce aflii totul.
A deci și mama știa...minunat.
-Aici e casa. spune și imi arăta la o casă crem cu 4 etaje.
-E casa de vară, avem sală de jocuri în ea, biliard și altele, probabil aici sunt băieții.
-Wow...dar cum nu știe nimeni de...locul asta?
-Are suprafața de întindere foarte mare, tot ce vezi este înconjurat de niste ziduri uriașe, nimeni nu are cum să treacă de ele...vrei să întrăm în casă?
-As prefera să stam la un foișor dacă nu te superi...
-Cum vrei.
Ne așezam la unul din multele foișoare care ne înconjoară. Arunc o privire prin jur și văd un alt lac, la un foișor lână el stătea cineva...era..
-Briana!? Aia e Briana?!
-Da...adică...și ea face parte din asta...și..
-Nu se poate, și dacă eu sunt șefa acum de ce s-a comportat așa cu mine?
-Pentru ca tatăl ei nu îl suporta pe al tau...și mă rog, a vrut să îi i-a locu.
-Dacă târfa aia încearcă ceva, o să o omor cu prima ocazie!
-Kara, calmeaza-te, adică e chiar de treabă...dacă ajungi să o cunoști.
-Briana!? Cea cu care m-am luat la bătaie?!
-Bine știu, tot e ciudat, dar intr-un fel a jucat și un rol. O să vezi și o să înțelegi tot.
-Sper...
-Nu ai de ce sa-ti faci griji Kara..
-Dacă nu o să fiu ...un lider bun?
-O să fi, crede-ma, acum nu te mai gândi la asta.
-Încerc...cât este ceasul?
-15:30
-La cat e cina?
-Pai la 19:00.
-Ce facem până atunci?
-Am putea să mergem la piscină?
-De acord.