Beta

Feţe necunoscute

 Jefferson P.O.V

       -  Lawliet , l-am strigat pe Beta-ul meu care în mai putin de un minut a ajuns în biroul meu

       -  Da Alpha ? 

       -  Trupele de luptători sunt  pregătite pentru atac ? am întrebat ștind deja răspunsul

       -  Desigur , suntem pregătiți să atacăm fără milă ! mi-a afirmat el cu o expresie sumbră

          În sfârșit , haita Midnight Sky o să platească pentru ce i-au făcut surori mele ! A fost brutal ucisă cu patru ani în urmă împreună cu doi dintre cei mai buni luptători ai mei în timp ce se  îndrepta spre haita opusă să le propună o alianță . În ziua următoare am încercat să îi vorbesc prin link însă nu răspundea așa că mi-am trimis Beta-ul cu alții luptători să se asigure că totul este bine dar tot ce a găsit a fost sora și oamenii mei omorâți la puțin de 200 de metri de intrarea de la Midnight Sky .  Când oamenii mei au adus corpurile lor înapoi am crezut ca înebunesc , nu îmi puteam credea ochilor că rămășițele din corpuri la care mă uitam era propria mea soră și oameni  .Desigur că mare vină o am eu , trebuia să mă fii dus singur să îmi rezolv problemele dar aveam o întâlnire cu haita Black Mist , însă nu îl credeam pe Nick , Alpha-ul haitei , în stare de așa ceva .Se pare însă că dreptatea sa făcut singură căci am înțeles ca Nick e acum mort iar haita are alt Alpha. Din acea zi am jurat sa mă răzbun !! Toți acești ani am stat în umbră antrenându-mi luptătorii pentru gloriosul moment al răzbunării și în sfârșit mi-a ajuns așteptarea , este timpul acțiunii ! 

        -  Fără milă , exact cum și ei au omorât-o pe Evelina ! Din câte știi Lawliet nu pot să va însoțesc , vreau să îi atacăm din umbră fără ca ei să știe cine suntem ,însă vreau ca primul atac să le distrugă doar zidurile ,nici mai mult nici mai puțin dar în de ajuns încât să îi lase fără apărare .

          Strategia mea era că dacă vor fi fără apărare o să ceară ajutor , și desigur m-am asigurat deja că nici o altă haită nu o să îi ajute în afară de.....noi desigur . După ce mă asigur că le-am câștigat încrederea și sunt în de ajuns de aproape de Alpha și de Beta dau lovitura finală făcândui bucăți și victorie.

    -  Desigur Alpha , eu și oameni mei plecăm în 10 minute . mi-a răspuns loialul și bunul meu prieten Lawliet 

    -  ..Lawliet.... să ..să ai grijă de tine omule , nu vreau să te pierd și pe tine ....știi că ești tot ce mi-a mai rămas .. , el ma privit înmuinduse puțin 

     -   Da să trăiți șef ,mi-a răspuns rânjind ștrengar din colțul gurii . Nu te îngrijora omule , va ajunge ziua când o să îți găsești Luna iar atunci ea o să fie prima ta prioritate , îmi spuse blondul din fața mea 

       -  Eh , speranța moare ultima nu ? În fine , acum cară te din biroul meu .. Beta ,îi spun în joacă pe ton autoritar iar el îmi arunca un rânjet după care iese pe ușă.

            Mă întorc înapoi și mă așez pe scaunul biroului meu privind pe geam . Pff aș vrea să aibă dreptate dar speranța mea de a găsi-o pe acea persoană specială care îmi e destinată sa stins cu puțini ani în urmă. Am împlinit deja 24 de ani și nu am găsit-o cea ce mă face să cred că nici nu există .....poate a fost omorâtă.......... Privesc cum încet soarele se ascunde printre norii lăsând loc stropilor de ploaie să apară . Poate ar trebui să mă duc la alergat , în totdeauna  am iubit ploaia , ador să simt cum stropii reci de apă se scurg pe pielea mea spălând parcă grijile și purtându-mă cu gândul în alt loc .

           Ies din biroul meu închizând ușor ușa în urma mea , apoi mă îndrept spre ușa de la intrare . Lawliet e deja pe drum spre Midnight Sky , i-ar până mâine ar trebui să fie înapoi . De cum ies afară simt cum ploaia mă atinge delicat revigorându-mă apoi mă transform și încep să alerg spre pădure . De îndată ce ajung în locul meu de liniște încetinesc și mă transform din nou în forma mea umană , apoi ma așez lângă scoarța unui copac încât să am niște timp de gândire cu mine însumi . Mă întreb dacă o să o găsesc ...chiar îmi doresc să o întâlnesc , să o privesc , să îi văd ochii strălucind când se uita doar la mine...cine știe....poate că ochii ei deja strălucesc pentru alt bărbat..nu  Jef nu te gândi la asta..cu toate că aș vrea să cred că mă așteaptă așa cum și eu o aștept și la naiba dacă o să mă satur vreo dată să aștept .

       - E cineva aici ? dintr-o dată aud cea mai suavă voce strigând ....mirosul ăsta ...este atât de puternic ... atât de plăcut , mă duce cu gândul la o briză de mare și vanilie... .este.. ea ! 

        M-am ridicat ca ars de pe sol îndreptându-ma rapid spre sursa vocii . O zăresc acolo lângă un copac uitându-se la mine cu ochi mari și  sclipitori . Nu îmi vine să cred că după atâta timp o găsesc în sfârșit . Fata din fața mea îmi studiază fiecare mișcare cea ce fac și eu . 

      - Cum te numești ? rup eu primul tăcerea nerăbdător să îi mai aud glasul 

     - Eu sunt Opal... îmi răspunde ne mișcându-și privirea de pe mine , dintr-o dată fața ei delicată se schimbă având o conversație cu cineva în mintea ei .

     - ah..îmi pare nespus de rău trebuie să plec ! îmi pune ea ...stai ce ? doar ce am găsit- și vrea să plece ? nu ! o prind de mână împiedicând-o să se miște 

    - Nu , te rog ! Doar ce te-am găsit , mai stai ! îi spun afundându-mi nasul în părul ei

   - Nu pot ! Este o urgență ....însă dacă vrei să mă revezi .. vino mâine la aceiași oră în același punct ...eu chiar vreau să te întâlnesc din nou  , îmi zice fata din brațele mele ... pot face un compromis .. doar până mâine ... îmi desfășor brațele din jurul ei și o las 

    - Bine , până mâine ... o să fiu aici ! ea mă înconjoară cu brațele apoi se îdepărtează

      Și așa o privesc plecând în timp ce tot ce este în capul meu este ea iar orele parcă nu se mai termină.....până mâine.. !