- Doamne iubito nu ai idee ce greu mi-a fost să stiu ca dormi în același pat cu mine și să nu îți fac nimic .. nu ai idee cate dușuri reci am făcut din cauza ta ...la dracu cu abținerea .... Opal , te vreau
- Poți să îmi faci ce vrei Dante ...pentr...
Nu cred că am alergat vreodată în întreaga mea viață așa de repede. S-ar putea ca propunerea me cu tonuri indecente să nu fi fost pe placul lui Jefferson.
Am o presimțire.
"Dacă pun mana pe tine ești că și mort Dante" nu știu de unde însă ceva îmi spune că am dreptate
"Odată și odată tot ai să obosești Alpha, iar când o faci te vei alege cu ambi ochii vineții."
"Nu sună rău, să ști că îmi stă bine culoarea" Ok s-ar putea sa mi-o cam caut cu lumânarea.
Din camerele casei ies pe rând oamenii mei și ai lui Jefferson cu expresii ușor panicate. Se pare că țipetele noastre și alergăturile pe coridoare să îi fi trezit.
Se uită la noi de parcă ar avea o dezbatere internă între a intra între noi și a fugi să ia niște popcorn ca să privească circul ce se desfășoară în fața lor.
Alergând să iau curba îmi pierd echilibrul și alunec pe podea. Mâinile mele ca din instinct apucă perdeaua coridorului ce nu rezistă sub greutatea mea și se rupe. In momentul ce fundul meu atinge podeaua bucata de perdea pică pe mine acoperindumi vederea. Trag rapid bucată de fabrică de pe fața mea și arunc o privire să văd cam pe unde se afla Jefferson.
Bastardul naibii e al dracului de rapid. Se afla la un metru distanță și înaintează rapid.
Într-o clipită o idee mi se ivește și mă ridic rapid ținând perdeaua cu ambele mâini în dreapta mea iar eu cu corpul încerc să acopăr stâlpul ce mi se afla in spate.
"Toro, toro! Mai repede tăuraș." Strig eu tare către Jefferson
"Ești că și mort Dante !" rănește el în displăcere la gluma mea
"Mai cu viața tăuraș ! Andale toro ,andale" continui fluturând perdeaua cu mâinile
"O să te strangulez cu afurisita aia de perdea" îmi răspunse și sări cu viteză pe mine.
Cu o milisecundă înainte să mă atingă , îmi trag corpul într-o parte descoperind stâlpul ce se afla in spatele meu iar Jefferson mozolește violent trunchiul stâlpului și cade pe podea.
"O nu , cum a ajuns stâlpul ăsta aici ?" Întreb eu ironic și mă îndrept spre el
"Te crezi al naibii de glumeț așa e ?" Întreabă el , gemând ușor în durere.
Mă aplec peste el și îi răspund zâmbind. "Știi dacă mă gândesc mai bine, ție ți se potrivește mai mult vinețiul."
Își întinde mâna si mă trage de guler la nivelul lui."Ai câștigat runda asta. Să vedem cine câștigă războiului"
