Beta

Am terminat-o

Opal P.O.V

Stau și îi privesc ca boul la poarta nouă. Nu mișc, nu clipesc, nu scot nici un sunet. Singurele sunete ce pot fii auzite în toată camera sunt mozolitele lor dezgustătoare.

Ce e drept, este greu să mai găsești cuvinte în timp ce bucățile de inimă frântă pică una câte una din piept.

Doare mai tare faptul că nici măcar nu sa despărțit de ea să încerce să se explice. Pur și simplu continuă.
Știe că sunt în birou. Îmi simte mirosul și având în vedere că e Alpha poate înțelege de la kilometri distanță că sunt eu.

Îmi dreg vocea pentru a îi atrage atenția însă nici nu se clintește. Jur că e lipit de ea, încă puțin și trece cu ea cu tot prin birou.....m-ai las-o să și respire puțin !

"Alpha Dante ? " Încerc eu să vorbesc dinou odată ce îmi fac curajul

Fata scoate un țipăt odată ce înțelege că cineva le-a invadat intimitatea și îl împinge pe Dante făcând o încercare de a coborâ de pe birou însă el o apucă de încheieturi fixândo iar în locul precedent.

"Raportează repede și făte dispărută, am treabă " spune el întoarcând capul în așa fel încât să mă aibă în vizor însă menținânduși spatele spre mine

Îmi mențin cu greu lacrimile. Trebuie să fiu tare însă felul în care se poarta cu mine mă disperă. Faptul că sărută cu nerușinare altă femeie în fața mea și nici măcar nu are respectul necesar pentru a se scuza odată ce e prins în flagrant mă lasă fără cuvinte.

"E-eu....tu ...tu m-ai chemat..." Scot cu greu și îmi plec capul în pământ

"Aa...c-corect......Treci m-ai târziu. Nu este important"
Răspunde și îmi face semn să ies pe ușa

"A-alpha, avem ceva de discutat!" Insist eu iar

"Contactează mă dinou într-o oră !" Se răstește el clar enervat.

"Dante, vreau să discutăm! "Mă răstesc înapoi.

Blondul scoate un oftat în exasperare și în sfârșit se dă bătut despărținduse de fata ce acum se uită cu ochii curioși între noi.

Odată ce se întoarce spre mine și o am pe fată în vizor observ că nu i-am mai văzut chipul prin haita noastră până acum...

" Bine, spune ce ai de spus" mă scoate de pe gânduri vocea lui Dante

" Între patru ochii!" mă răstesc iarăși și ea tresare la auzul vocii mele

"Anais ...ne poți lăsa singuri, te rog ?Avem niște treburi de ale haitei de rezolvat." Îi șoptește el tipei iar eu sunt gata să mă îmi trag părul din cap, fir cu fir, de frustrare.

"Sigur Dante... "Îi răspunde încet și se îndreaptă spre ușă "Beta Opal" pleacă capul în respect către mine înainte de a ieși și dispare închizând ușa după ea.

Felul în care i se adresează mă pune pe gânduri. Dante nu a lăsat niciodată pe nimeni în afară de mine și Archer să îl strige fără titlul de alfa și având în vedere că mica lui domnișorică este probabil din haita lui Jefferson ar fi obligatoriu.

Diferența dintre cum sa comportat cu mine față de cum o tratează pe ea iese prea tare in evidență pentru a putea fii trecută cu vederea...

Cuvintele ce neg să bag in seamă nu îmi dau pace. Oare..?Nu, nu are cum. Dar totuși ar putea oare fata aceea sa fie sufletul lui pereche?

Elimin rapid idea din capul meu și mă întorc către bărbatul care acum șade așezat pe colțul biroului privinduma.

Cu pași rapizi mă aflu lângă el într-o fracțiune de secundă și contactul palmei mele cu obrazul său răsună în toată camera. Blondul își apucă fața de durere însă nu reacționează.

"Cum îndrăznești?" Îl întreb uitânduma în ochii lui

"Nu pot să îți citesc mintea femeie! La ce naiba te referi?"

"...cum...cum îndrăznești să te joci cu sentimentele mele in halul ăsta Dante?" Spun și simt cum vederea mi se încețoșază de la lacrimile ce cu greu mențin

"Nu am nici o idee despre ce vorbești. Te-ai trezit cumva cu fața la cearceaf și ai venit să îți scoți nervi pe mine?"

"Ai picat pe aproape. M-am trezit cu un idiot pervers în cameră ce pe deasupra și-a mai și vărsat nervii pe mine! Acum, poți ghici de ce te-am pălmuit? Sau vrei să ți-o spun și pe asta?" Întreb frustrată

"Nu...nu îmi pot imagina motivul." răspunde și zâmbește ștrengar

"Ajunge cu glumele!" Mă răstesc

"Chiar nu știu despre ce vorbești"răspunde înapoi calm

"Vorbesc despre faptul că acum o seară îmi jurai în sus și în jos că mă iubești. Vorbesc despre faptul că îmi spuneai că nu o sa te dai bătul și că o să fiu dinou a ta. M-ai mințit frumos Dante...iar eu că proasta te-am crezut. " Lacrimile fierbinți mi se preling de pe obraji în decolteu.

"O-opal...eu nu-"

" Tu nu, ce ? Tu nu m-ai mințit ? Ce treabă avea domnișoara în biroul tău? Sau mai bine zis, ce treabă acest tu în domnișoara? " Strig exasperată

" Eu ca tâmpita te-am crezut. Eram gata să îl părăsesc pe Jefferson pentru tine, atât de mult țin la tine Dante! Și tu ce faci? Te tăvălești cu toate femeile din haita lui Jefferson pe la spatele meu? Te-ai gândit să îmi mai scutești din muncă și să le antrenezi tu, așa e ? Ce frumos din partea ta iubitule. " Spun ironic în timp ce lacrimile continuă să pice. Dante își menține capul în pământ neîndrăznind să se uite în ochii mei.

Mă apropii de el și îi ridic capul cu ambele mâini pentru a mă asigura că mă privește."Ce sa întâmplat? Nu suporți să mă vezi plângând ? Nu suporți să vezi in ce hal m-ai adus ? Pentru că să știi ,nu este a prima oară pe ziua de azi!"

"Gata Opal, ajunge!" Spune și îmi apucă încheieturile eliberânduși capul din prinsoarea mea. Mă zbat și îmi trag mâinile din strânsoarea lui începând să îl lovesc ușor în piet cu pumni.

"Asta e tot ce ai de spus? Ce tupeu pe tine să te mozolești cu orice femelă în călduri și să susții că-" încerc să vorbesc însă mă întrerupe din a mai contiua

"Ce fac eu cu viitoarea Luna a haitei mele nu e treabă ta! "

Îl privesc împietrită în speranța că îmi va spune că glumește însă nu scoate niciun sunet.

Vreau să urlu, să îl pocnesc dinou, să plâng de disperare dar știu că e în zadar.

Destinul ne-a ajuns pe amândoi din urmă.

~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~

Tan, tan, taaaaaaaaaaan 👀
Cu cine țineți mult,
🐺Dante sau Jefferson ? 🐺