PERSPECTIVA GABRIEL.
Simt ceva împingându-mă în piept şi de parcă cineva încerca să mă trezească dar o sursă de căldură mă face să adorm la loc aşa că strâng m-ai tare sursa de căldură în braţe şi imediat aud pe cineva mormăind.
- Gabriel nu pot să respir, aud vocea Taliei şi îmi dau seama că ea este sursa mea de căldură.
O strâng şi m-ai tare prefăcându-mă că încă dorm când o idee mi-a înflorit în cap şi tare curios o să fiu cum va reacţiona. Îi simt mânuţa mică pe fata mea şi îmi deschid ochii privind-o cu ochii mari mimând confuzia la vederea ei.
- Ce să întâmplat? Mă întreabă ea şi eu m-ai că nu bufnesc în râs.
- Cine eşti? Întreb eu repede şi ea se blochează.
- Cum adică cine sunt? Mă întreabă ea şi eu îi dau drumul din braţele mele prefăcându-mă calm.
- Da, adică cine eşti? Stai parcă te cheamă Nadine nu? O întreb eu repede şi ea se albeşte la faţă.
- Cine este Nadine? Întreabă ea în şoaptă.
- Haide ce glumă e asta? Tu eşti Nadine, fata pe care mă cerut-o aseară. Scuze eram prea beat ca să îmi aduc aminte imediat, cât îţi datorez? O întreb eu şi se albeşte şi m-ai rău la faţă.
Ştiam că este o glumă proastă doar că vroiam să văd cum reacţionează ea şi după cum îmi dau seama nu reacţionează deloc cum mă aşteptam eu.
- Eu nu sunt Nadine, sunt Talia, iubita ta, îmi spune ea repede ridicându-se din pat şi apropiindu-se de mine.
- Ah da Talia, fata aia care a ajutat-o Gabriel, spun eu repede şi ea se depărtează de mine câţiva cm.
- Tu eşti Gabriel, şopteşte ea şi eu dau din cap în semn că nu.
- Sunt Michael, cum să fiu Gabriel, fato tu nu ştii cine sunt sau ce? O repede eu începând să mă prefac că mă enervez.
- Nu, nu nu, începe ea să zică albă la faţă şi se duce spre pat aşezându-se pe marginea lui.
Începea să se panicheze aşa că imediat mă duc lângă ea şi o prind de mâini trăgând-o în braţele mele şi încercând să o fac să se liniştească. Ştiam că făcusem o glumă proastă şi o să mă blestem pentru asta m-ai târziu acum trebuie să o liniştesc pe micuţa mea.
- Shh linişteşte-te iubito doar am glumit. Sunt eu Gabriel, îi şoptesc la ureche şi ea începe să se relaxeze când aude ce i-am spus.
- De ce ai făcut asta? Mă întreabă ea cu lacrimi în ochii.
- Era o glumă, vroiam să văd cum reacţionezi nimic m-ai mult. Nu am crezut că o să te panichezi aşa, îi spun eu şi ea doar da din cap apoi mă ia în braţe.
- Am crezut că eşti Michael şi deja începeam să îmi fac filme în cap cum o să-ţi spună ţie şi tu nu o să vrei să mă m-ai vezi, îmi spune ea şi eu rămân blocat.
- Adică tu vrei să mă mai vezi? Şopteşte eu gâtuit.
- Bineînţeles că vreau să te m-ai văd. Aseară ai spus că sunt iubita ta sau nu m-ai vrei, pentru că dacă este aşa o să plec şi promit că nu o să te m-ai caut niciodată şi chiar nu o să m-ai auzi de mine niciodată, spune ea repede şi eu rămân stană de piatră pentru că nu ştiam ce să îi răspund.
O priveam şi nu îmi venea să cred cât de fermă era în ceea ce spunea. Ea mă vroia lângă ea şi eu nu ştiam ce să îi răspund pentru că nu ştiam dacă reuşeam să o fac fericită sau să sufere. Nu vroiam să o fac să sufere doar pentru că eu sunt un imbecil şi jumătate şi beau prea mult şi nu ştiu dacă voi putea să fac ceea ce ea îşi dorea. O văd cum dă din cap apoi se ridică de pe pat şi în câteva clipe era îmbrăcată. Iese din cameră şi imediat îmi dau seama ce vrea să facă, vrea să plece şi la naiba trebuie să mă duc după ea dar nu pot să mă mişc deloc de pe pat. Aud uşa camerei trântindu-se şi îmi dau seama că este prea târziu să mă mai duc după ea. Oftez şi mă trântesc pe spate pe pat punându-mi mâinile pe faţă.
