Scrisori către un Înger

A patra scrisoare

Dragă Rose,

    Oh, Rose! Nici nu ai idee cât de fericit mă faci! Prietenii noştri s-au arătat foarte încântați de viitoarea nostră nuntă, deşi eu nu i-am simțit pe de-a-ntregul. Cu siguranță sunt invidioşi că suntem primii din grupul nostru care se vor căsători. Sunt sigur că de Acolo, din Rai, tu plănuieşti fiecare detaliu, întotdeauna ai fost o persoană perfecționistă. Cum te vei întoarce din călătorie, vom pune ultimele retuşuri la punct, iar totul va fi pregătit. Cu siguranță eşti la fel de nerăbdătoare ca mine.
    Azi am fost la farmacie şi mi-am mai luat nişte calmante. Am fost început să mă simt rău, am devenit dependent de ele. De ele, sau de dorința de a te vedea... Ştii, ai putea să-mi faci vizite şi fără acele pastile.

Pe veci al tău, Matt

    Puse foaia în plic, apoi se gândi să-i facă o surpriza: să o aştepte în aeroport. Îşi luă paltonul, apoi ieşi, atrăgând atenția celor din jur.

    -Matt! Unde pleci? Nu cred că e o idee bună să ieşi în starea în care eşti...

    -Merg doar până la poştă, apoi trebuie să-i fac o surpriză logodnicei mele. Se va bucura să mă vadă! îi răspunse, apoi plecă fără să mai dea cuiva dreptul la replică.

    Lăsă scrisoarea în cutia poştală, apoi se urcă în maşină şi porni spre aeroport.

     Rămăşițele accidentului încă existau pe marginea şoselei. Matt se aşeză pe locul unde maşina în care se afla Rose a fost zdrobită brutal, apoi începu să strige cât de tare putu:

     -Rose!

    Ecoul strigătului răsună în pădurea ce împrejmuia şoseaua, un ecou ce ar fi putut înspăimânta orice ființă. Luminile unor faruri se zăreau în depărtare, iar claxonul maşinii se auzea din ce în ce mai tare, dar Matt nu se feri din calea sa.

    Avionul lui Rose soseşte! Se apropie din ce în ce mai tare, o lumină orbitoare îi acaparează privirea, apoi totul devine negru...

    Se trezi într-un loc străin şi rece, dar totul capătă culoare când o văzu pe Rose în rochia sa albă, păşind spre el. Încercă să fugă spre ea, dar se pare că era țintuit într-un pat necunoscut, dar care îi dădea un straniu sentiment de dejá vù. Ea se aşeză la marginea sa, apoi îi zâmbi trist.

     -Ce se întâmplă? De ce sunt aici?

     -Suntem doi îngeri cu câte o singură aripă, şi doar împreună putem zbura...