Scrisori către un Înger

Epilog

    Viscolul din noaptea precedentă a acoperit totul cu zăpadă, nici măcar casele învecinate nu mai puteau fi distinse sub stratul gros de nea.

    -Ce mai furtună... spuse Jack pentru sine, sorbind somnoros din cafeaua fierbinte. Măcar acum vremea s-a mai liniştit.

    Vântul şuiera prin hornuri, provocând fiori de groază celor din întreaga clădire. Bărbatul turnă ceaiul în ceaşca lui Matt, apoi o aşeză pe tavă. O ridică, pornit spre camera bolnavului, apoi o lăsă jos, răzgândindu-se.

    -Cred că mai bine vom merge să luăm micul dejun cu ceilalți locatari, aşa va mai socializa, se va mai înveseli.

   Străbătu holul, apoi bătu la uşă, pentru a-i respecta intimitatea, dar nu primi niciun răspuns.

    -Matt? strigă el, cu urechea lipită de lemnul rece. Am un presentiment straniu...

    Deschise uşa cu atenție, dar nu îl zări în pat. Îşi aruncă privirea căre masa de scris, unde îl observă pe Matt, cu capul rezemat de birou, ținând strâns la piept o rochie... de mireasă.

    -MATT! strigă Jack disperat, căzând în genunchi, când îi văzu chipul palid, lipsit de suflare.

*

     La funeral s-au vărsat lacrimi amare, toți cei care l-au iubit pe Matt au stat nedezlipiți de sicriul său, implorând ca totul să fie doar un coşmar. La cererea lui Jack, a fost îngropat lângă iubirea vieții lui, Rose Maddison, iar sub pernă i s-a pus pana cea magică. S-a făcut chiar şi o plăcuță pe care s-au gravat ultimele sale cuvinte, lăsate pe coala de pe masa de scris:

    Suntem doi îngeri cu câte o singură aripă, şi doar împreună putem zbura.

Pe veci împreună, ROSE ŞI MATT.