Scrisori către un Înger

Nunta

     Matt aşteptase o viață ziua aceasta. Ziua în care destinul său se întâlneşte cu cel al persoanei pe care o iubeşte cel mai mult, şi anume Rose. Noaptea trecută i se arătase în vis: i-a spus clar că nunta va avea loc astăzi. El încercase să-i explice că încă nu era totul pregătit, că nu e nicio grabă, dar ea insistă. Şi ultimul lucru pe care îl voia era ca Rose să se supere pe el, nu putea concepe una ca asta. Îşi îmbrăcase costumul, şi aştepta emoționat ca viitoarea lui soție să îşi facă apariția, pentru ca ceremonia să poată începe.

     În cameră domnea o linişte mormântală, doar ticăitul ceasului mai era perceptibil în întunericul serii reci de februarie. Tensiunea aşteptării îl apăsa, iar cutia de calmante încă îşi păstra locul pe birou, lângă o coală albă şi pana cea magică.

     Doar până ce ajunge Rose, după oricum nu voi mai avea nevoie, îşi spuse, aşezându-se pe scaunul de la birou. Cu mâna tremurândă, goli tubul de pastile, apoi apucă pana, trecând-o prin cerneală.

     Deodată fu copleşit de o migrenă, dar totul se însenină când o văzu pe ea. Mai frumoasă ca niciodată, purta o rochie albă, cu trenă lungă, iar voalul de mătase îi acoperea părul ca valurile mării agitate. Fața sidefie îi era pătată de lacrimi, Matt spera că de fericire, căci nu putea concepe ca acest prilej de bucurie să o întristeze. Acesta se ridică şi îi întinse mâna, ademenind-o către el. Ea ezită, apoi păşi neîncrezătoare spre masa de scris, unde era întinsă coala albă şi pana pe care o putea recunoaşte dintr-o mie.

    Cu inima sfâşiată, cuprinse între degetele-i delicate instrumentul de scris, notând:

     Suntem doi îngeri cu o singură aripă şi doar împreună putem zbura.

     Matt îi zâmbi tandru, apoi completă:

      De acum, pentru totdeauna. Pe veci al tău, Matt.

      Rose izbicni în lacrimi, apoi îl cuprinse atât de puternic în brațe, încât lui Matt i se tăiase respirația.