Scrisori către un Înger

Prima scrisoare

Dragă Rose,

Nici nu ai idee cât de dor îmi e de tine. Aş putea jura că te-am văzut sub forma unui înger, dar probabil soarta vrea doar să îşi bată joc de mine... Şi totuşi, l-aş putea considera un semn ceresc? Tu întotdeauna ai crezut în viața de după moarte, şi sunt convins că acum eşti un înger. Mi-ar plăcea să pot să-mi spăl toate păcatele, să ajung acolo unde eşti şi tu când voi muri. Dar nu sunt vrednic. Tu... ai murit din cauza mea.

O lacrimă i se scurse pe foaia proaspăt scrisă, împrăştiind cerneala în forma unei inimi.

Tu ai făcut asta? Orice se întâmplă, eu îl văd ca pe un semn de la tine. Probabil că înnebunesc, sau poate că e un efect secundar al calmantelor. Dar un lucru e cert, mi-e dor de tine...

Da, tu ai murit din cauza mea. Dacă te duceam eu cu maşina sau te convingeam să mai rămâi, tu ai fi acum în viață. Tu nu meritai asta, eu trebuia să mor în acel accident. Sau măcar să mor o dată cu tine, să nu rămân singur şi să sufăr. Dar probabil că asta e pedeapsa pentru toate greşelile mele, iar tu eşti doar o victimă. Mă simt mizerabil doar când mă gândesc că eu sunt responsabil pentru moartea ta. Sunt un egoist.

Simți cum e din nou copleşit de durere şi îşi îndreptă atenția spre cutia cu calmante. Deşi ar fi trebuit să ia doar una, luă două, apoi încă una. Reveni la scrisoare şi continuă să scrie îngândurat.

Îmi place să cred că tu o să citeşti aceste rânduri. Tu spuneai mereu "Suntem doi îngeri, cu câte o singură aripă, şi doar împreună putem zbura". Şi m-ai lăsat singur, mi-ai luat jumătate din inimă, şi nu o voi mai recupera niciodată.

Cu iubire,
veşnic al tău, Matt

Puse scrisoarea într-un plic şi ieşi în grabă din casă prin frigul năprasnic. Vântul iernatic pătrundea prin bluza lui subțire de care nu a avut grijă să o acopere cu un palton. Intră pe poarta cimitirului şi se aşeză lângă mormântul lui Rose. Fulgii începură să danseze în jurul lui, provocându-i un tremurat şi mai puternic.

-Ți-ar plăcea să vezi asta. Tu adori iarna, zăpada, fulgii... Tu vezi frumosul în orice lucru mărunt, spuse zâmbind trist.

Lăsă scrisoarea lângă piatra funerară şi aprise o lumânare care fu stinsă de vântul necruțător.