A şasea scrisoare

74 9 2
                                    

     -Pentru numele lui Dumnezeu, Matt! Încerc să îi conving pe doctori să te lase acasă, iar tu înrăutățeşti situația! Ce a fost în capul tău să te duci în cimitir?

     -Jack... Dacă avionul s-a prăbuşit? întrebă el îngândurat, ignorându-i predica.

    Ezită o clipă, privindu-l confuz.

    -Care avion?

    -Avionul lui Rose. I-am găsit mormântul.

   Prietenul său înmărmuri. Ce i-ar mai putea zice bietului om? Nu ar putea suporta adevărul, şi oricum, nu ar fi avut rost să îi spună.

   -Oh, Matt! Nu fi absurd! Rose e în siguranță! Doar e în Rai! Cu siguranță era vorba de o persoană cu acelaşi nume.

    El îl aprobă şi îl rugă să părăsească camera. Scoase o foaie de hârtie, luă pana şi o trecu prin cerneală, apoi înşiră alte cuvinte către îngerul său.

Dragă Rose,
     Nu o să îți vină să crezi ce mi s-a întâmplat! Căutam florile pentru nuntă şi am ajuns în cimitir, unde am găsit un mormânt cu numele tău. Nu-i aşa că e ironic? Ne-am dat întâlnire acolo, dar am fost prea slab şi nu am putut rezista frigului. Te implor să ma ierți.
Cred că vom fi nevoiți să facem nunta pe ascuns. Nimeni nu pare să ne susțină.
Cum e în Rai? Ce ai zice să mergem în luna de miere acolo?
Aştept răspunsurile tale. Te iubesc!

Pe veci al tău,
Matt

    Matt puse scrisoarea într-un plic şi se gândi să o ducă la poştă. Dar nu dorea să îl supere iar pe Jack, aşa că decise să îl aştepte pe poştaş pentru a se asigura că va ajunge în siguranță la destinație.

*

    -Stai! strigă Matt când îl văzu pe bărbatul în uniformă ieşind din curtea casei, după ce puse scrisorile în cutia poştală.

    Ieşi în grabă afară, desculț, afişând un zâmbet larg. Îi întinse două plicuri şi îi spuse:

    -Unul este pentru logodnica mea plecată în Rai, iar celălalt este o invitație la nunta noastră. Sper că vei veni!

    -Sigur că voi veni! îi răspunse el cu un zâmbet compătimitor, privindu-l pe Matt care se afla într-o stare deplorabilă, în pijamale, neras şi cu părul ciufulit.

    Îi făcu cu mâna în semn de "la revedere", iar când nu îi mai distinse umbra, deschise atent invitația la nuntă. Era scrisă de mână, neglijent, parcă desenată de un preşcolar.

    Bietul om, îşi zice.

Scrisori către un ÎngerUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum