Dragă Rose,
Au trecut două săptămâni de când ai spus că vii în curând, dar nu ai mai ajuns. Eşti în regulă? Jack vorbeşte cu un medic, dar nu mi-au permis să asist şi eu. Am auzit doar frânturi din discuție şi se pare că eu sunt protagonistul convorbirii. Tot ce am înțeles a fost că doctorul i-a sugerat prietenului meu să mă interneze, dar nu în spitalul principal, ci în cel de alături... Nu ştiu dacă asta e bine sau rău, acei oameni zâmbesc mereu şi cred că s-au împrietenit cu asistentele din moment ce îi însoțesc tot timpul prin curtea clădirii.
Azi mă duc să iau flori pentru nuntă, dar shhh, nu trebuie să mai afle nimeni. Pentru că trandafirii sunt florile tale preferate, m-am gândit că ar fi perfecți pentru cea mai importantă zi din viața noastră. Voi încheia acum, ca să pot pleca cât Jack nu e cu ochii pe mine.
Pe veci al tău,
Matt.
Înşfăcă paltonul din cuier, luă scrisoarea şi un tub de calmante pe care le înghesui în buzunar. Deschise fereastra, iar aerul rece de iarnă pătrunse înăuntru, stârnind flacăra jucăuşă a şemineului. Se uită în jos, îşi facu curaj, apoi se aruncă peste tufişul neospitalier din fața casei. Se ridică, se scutură de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, şi o luă la goană pentru ca nu cumva Jake să îşi arunce privirea la geam şi să observe că nu mai era în camera sa.
Vântul năprasnic se juca prin părul lui şi îi îngheța simțurile, implorând după doar puțină căldură. Atenția îi căzu pe o tufă de trandafiri inuman de perfecți, de un roşu nemaivăzut, cu sângeriile-i petale catifelate şi neatinse de mâna omului. Se întrebă cum această mică ființă a rezistat viscolului neiertător fără ca măcar să îşi lase amprenta asupra existenței sale. Locul în care nemaipomenita plantă se afla era împrejmuit de un gard metalic, respingător, înfiorător chiar s-ar putea zice, care conducea spre o poartă impunătoare, pe a cărei plăcuțe putu descifra cuvântul "CIMITIR".
Poarta se deschise scârțâind greoi, iar Matt se aventură printre lespezile abandonate de timp, până când ajunse în fața florii nemaivăzute. Observă cum frumoşii trandafirii împrejmuiesc o piatră de mormânt, de pe care fereşte plantele care şi-au ramificat tulpinele în jurul ei, nepermițându-i să citească de pe ea. Imediat ce luă şi ultima frunză putu desluşi cuvintele gravate cu măiestrie:
AICI SE ODIHNEŞTE ROSE MADDISON
CITEȘTI
Scrisori către un Înger
Proză scurtăEa e moartă. El trăieşte cu speranța că e plecată doar într-o călatorie cu destinația Rai, şi se va întoarce să fie din nou fericiți împreună. " Îmi place să cred că tu o să citeşti aceste rânduri. Tu spuneai mereu "Suntem doi îngeri, cu câte o sin...
