Scrisori către un Înger

Trandafiri

  Matt reciti numele gravat pe piatra de mormânt şi se lăsă neputincios în genunchi, pe pământul înghețat. Începu să bată cu pumnii în marmura care stătea la doi metri deasupra preaiubitei lui logodnice, strigând disperat:

   -ROSE!

    Ecoul strigătelor răsuna în cimitirul pustiu, înfiorând toate viețuitoarele ce îşi găsesau adăpost în lăcaşul de veci.

    -Rose... şopti de această dată plângând, mângâind lespedea ce anunță locul de veci al ființei iubite.

    Scoase din buzunar tubul de calmante şi le îşiră pe fiecare literă a numelui gravat pe mormânt.

    -R... spuse cu glas stins, apoi înghiți pastila nestingherit. O... şopti, repetând acțiunea precedentă.

    Continuă să atribuie fiecărei litere câte o "doză de plăcere", începu să cânte vesel, apoi să plângă, iar după aceea izbucni într-un râs isteric, dar care în niciun caz nu denotă amuzament.

    -N! strigă entuziasmat şi luă ultimul calmant.

    Îşi ridică privirea de la inscripție şi observă că nu era singur, iar în fața lui stătea, fixându-l cu ochii ei verzi ca smaraldul, Rose.

    -Iubito! țipă fericit.

   -Mă vizitezi? întrebă ea cu glasul asemenea unui cor de clopoței cristalini.

   -Vreau să merg cu tine.

   -Nu, dragul meu... Nu acum... răspunse cu glas stins.

   Îşi lăsă capul pe umărul ei şi simți un fior de gheață străbătându-i trupul.

   -Simți şi tu? E atât de frig... şopti tremurând.

   Ea nu îi răspunse, ci doar continuă să se joace cu părul său, dar Matt nu îşi mai simți corpul şi cedă în brațele ei.

Îngrijitorul cimitirului ieşi dimineață pentru a-şi începe munca, dar zări printre morminte, în tufa cu trandafiri, un trup zăcând inconştient. Se apropie speriat de bărbatul ce striveşte mirificele flori prin somnul său adânc şi îl duse pe brațe până în debaraua ce îi ținea pe post de casă. "Are puls", îşi zise liniştit, dându-i drumul încheieturii. "Aproape că a înghețat".