Prințesa Pierdută

Pregătirile

Cei drept a doua zi m-am ținut de promisiune făcută acelei fete, a fost adusa la conac încă de dimineață. Nu am așteptat sa fie preluată de slujitori mi-am dorit sa îi ofer o primire călduroasă așa ca iată de dimineață așteptând în fata intrări. Soarele era pe cer și îmi zâmbea fericit, cred ca însuși dumnezeu e mândru de ce am făcut. Gradina și curtea conacului au rămas neschimbate. Drumul spre intrarea în curte este pavat cu pietre galbene, iar în mijlocul despărțind calea în 2 se afla o frumoasa fântână, nu îmi aminteam niciodată de locurile astea la mănăstire, cred cu tărie ca mi-au lipsit. Caleasca își face apariția nu mi-am putut stăpâni un zâmbet de bucurie. Cum a oprit fata a coborât din căleasca purtând o rochie modesta însă foarte frumoasa. Cum m-a vazut a făcut una din reverențe, m-a uimit la cât de bine era executată.
-Nu trebuie sa faci asta, după cum am spus ai venit aici ca o prietena nu ca o slujnica!
Fata era frumoasa, avea ochii căprui însă se putea citi în ei tristețea. Așa de frumoși și așa de triști. Parul ei era un saten, un saten deschis spre blond, mă fascina culoarea ei.
-Ducesa ați făcut atâtea pentru mine...
Nu am lasat-o sa continue căci știam ca se simte îndatorată. Eu nu îmi doream decât o prietena.
-Eliza, așa ai sa îmi spui de acum în colo, doar Eliza. Pe tine cum te cheamă?
Fata mi-a zâmbit, eram așa de fericita ca pot alina un pic durerea din ochii ei.
-Laura, mă numesc Laura!
Am ras, dar nu din cauza numelui ei ci doar ca o vedeam așa de speriată, mă întristat deoarece prin minte mi-a dat un gând ca ar putea sa îi fie tema de mine.
-Laura, asta seara vom merge la un bal așa ca ar trebui sa mergem în camera sa ne pregătim.
Laura era pur și simplu uimită, cred ca nu putea înțelege de ce o iau eu la bal. Nu am un motiv anume însă chiar vreau sa îi arat fetei ca vreau sa fim prietene.
-Ducesa nu....
-Eliza, ti-am spus clar ca mă numesc Eliza și nu vreau sa mă vezi ca pe o ducesa uita de ranguri, vreau sa fim prietene, am nevoie de o prietena mai mult ca niciodată, iar eu am văzut în sufletul tău un om bun.
Laura îmi zâmbea, cred ca dabea acum înțelese ce vreau eu de la ea.
-Bine, Eliza!
Am zâmbit asta a fost prima oară când mi-a spus pe nume. Am luat-o de mana și am alergat spre camera mea unde Doica deja aranja fiecare rochie pentru a le proba.
-Doica ea este Laura!
Doica mă privea fericita știe ca am nevoie de o prietena și ca ăsta are sa mă ajute. Imediat cum a vazut-o Doica a luat-o în brațe pe Laura care nu prea înțelegea ce se întâmplă.
-Doica o sufoci!
Laura s-a înroșit imediat la fata, de cum a văzut-o Doica i-a zâmbit ca unei fice, era același zâmbet care mi-l arata și mie de fiecare data.
-Draga mea Laura știu ca ești orfana, însă vreau sa știi ca noi doua te consideram deja parte din familie.
Pe față Laurei a apărut un zâmbet, era așa de frumoasa când zâmbea.
-Laura trebuie sa ne alegem niște rochii, trebuie sa ne aranjam, balul începe la ora 18 deci nu avem chiar foarte mult timp...
Laura mi-a zâmbit dând ușor din cap ca semn de aprobare. Am început sa caut printre rochii, erau 8 rochii superbe însă cea care mi-a atras atenția a fost una roșie fata mâneci, lunga, care rea ornata cu niște trandafiri auri, în fata corsetului. Le-am aratat-o și celor doua care au spus clar ca îmi va sta absolut perfect în rochia asta.
-Laura e rândul tău sa alegi, poți alege orice rochie!
M-am dat de lângă umeraș făcându-i loc Laurei care încă acea câteva rețineri. Mi-am dat ochii peste cap știind ca Laura e încă timida. M-am apropiat de umeraș și am căutat în mulțimea de rochii. Am scos o rochie de culoare verde smarald, care cred ca se potrivește de minune cu ochii Laurei.
-Ce spui?
Laura avea ochii înlăcrimați, iar Doica și cu mine ne-am speriat un pic.
-Laura dacă nu îți place putem alege alta...
Laura zâmbea în timp ce șiroaie de lacrimi îi curgeau pe obraz.
-E cea mai frumoasa rochie pe care am vazut-o în viata mea nu îmi vine sa cred ca eu o voi purta...
Eu i-am zâmbit Doica și ea era așa de fericita ca o putem ajuta pe Laura.
-Laura trebuie sa te obișnuiești, vom avea rochii din ce în ce mai frumoase...
Laura a dat din cap în semn afirmativ, iar Doica i-a șters lacrimile. Am început sa ne pregătim, credeți sau nu e foarte greu sa te pregătești pentru un bal. După ce ne-am ales rochile am început sa ne facem parul. Eu m-am apucat de parul Laurei, avea un par moale și curat. Am început prin al pieptănat după care am încercat sa realizez o coafura foarte complicata și eleganta.