Nu stiam cine ar putea fi...nu prea treceau oameni pe aceasta parte a parcului. Sa fiu sincera...nu vazusem nici macar o persoana pe aici,de cand veneam de atatia ani de zile!
Imi indreptasem privirea spre acel sunet ritmic care,datorita linistii din jurul nostru,se auzea destul de tare.
Cand am vazut cine era acea persoana ce pasise pe acest trotuar dupa atatia ani(in afară de mine),am rămas inmărmurită!
-Hei, Thea!
-Erick?! Ce cauti aici?
-Paaai...eram in trecere prin zona,si ma gandeam sa ma duc la un prieten,insă am vazut o fata frumoasa,si mi-am zis ca prietenul meu mai poate astepta cateva momente...Doar nu puteam lăsa ca o domnisoara atat de fermecatoare ,sa ramână singură!
In acel moment,cred ca eram mai rosie decat un rac! Si...daca nu era de ajuns,imi mai si aparuse un zambet tâmp pe chip,la auzirea acelor cuvinte spuse tocmai de el! Insă...imi placea sa intervina sarcasmul intre noi mereu.Aşa ca,am acționat!
-Si...ai gasit-o?!
-Vorbesc cu ea chiar acum!
-A da? Pai si unde e? Eu n-o vad!... E cumva in spatele meu? Intreb uitându-mă in spate.
-Nu bleguțo...tu esti!
-Vaaai...woow! M-ai fermecat cu aceasta replica! Ii raspund ridicandu-mi spranceana si razand,iar el face acelasi lucru.
-Apropo...la ce prieten voiai sa te duci?
-La Mike. Mă plictiseam si am zis sa trec pe la el,dar...acum ca esti tu aici,n-are rost să mă mai duc.
Il lovesc cu pumnul in brat,iar el se preface că l-a durut. Acest lucru mă face sa-mi dau ochii peste cap! Gest ce l-a amuzat pe Erick,astfel făcându-l să râdă. Cum i-am auzit râsul,m-a apucat si pe mine,iar din acel loc linistit,s-a transformat intr-unul vesel,plin de râsete adolescentine.
Am stat in acel parculeț de langa lac,pana s-a intunecat! Insă,niciunul dintre noi nu a vrut sa se termine acea seara.Am vorbit despre mai multe:familie,prieteni...chiar si mancare,insa...la un moment dat mi-a povestit despre acea fată,acea fată care i-a frant inima!
-O iubeam atât de mult,dar...poate ca de aceea ea nu mai simtea nimic pentru mine. Poate ca eram prea posesiv,prea gelos...dar devenisem asa din cauza ei.Mă făcuse să mă indragostesc de ea! Ea isi dorea libertate,insa atunci cand o vedeam vorbind cu un baiat,deveneam instantaneu gelos si furios. Mereu se sfârşea la fel...eu ii băteam,iar ea se supăra si-mi spunea că s-a terminat. Insa,intr-o zi...ceva a fost diferit...
Eram impreuna cu prietenii la o cafenea.Nu mai dadusem de ea de trei luni de zile. Nu stiam unde este(căci fugise de acasa),cu cine e,cum se simte...nu stiam absolut nimic despre ea! Insă,acum era in acelasi restaurant in care eram si eu. Ca si mine,si ea era insotita de cineva. Era baiatul cu care o vazusem ultima data.Insă,de data aceasta,erau ceva mai apropiati...mult mai apropiati. Iar cand spun asta,ma refer la faptul ca se tineau de mana si se sarutau.
In momentul acela,nu stiu cum,dar eram in fata lor! Când m-au văzut,au inmărmurit. Nu le venea sa creada! Insă,amandurora li se putea citii pe față teama.
I-am dus o mână la gat si l-am ridicat,ca dupa aceea sa-i pot administra vechiul "tratament",de care mai avusese parte acum trei luni.Insă,cand pumnul meu se indrepta spre fața lui,ea mi-a urlat niste cuvinte pe care nu le voi putea uita niciodata...Mi-a spus...mi-a spus că e gravidă!
Ii dadusem drumul băiatului,si am incercat sa o privesc in ochi.Degeaba...n-am putut. Avea atat de multă ură in ei incat, dacă as fi plans,nici nu i-ar fi păsat!
M-am gandit că,decât sa-l bag pe acel băiat in spital,mai bine plec. Si oricum...nu era vina lui că ea era o fată uşuratică. El a incercat,iar ea i-a căzut in brațe. Trebuia să-mi dau seama de mult ca nu mă iubeste,aşa cum pretindea.Oricum...din acea zi am hotărât să nu mă mai incred orbeste in oameni, niciodată!
A fost o lecție de viață...păcat că a fost si foarte dureroasă.
-Imi pare rău pentru ceea ce ți s-a intamplat. Am auzit că ai suferit acum un an după o despărțire,dar n-aş fi crezut că ai avut o experiență atât de groaznică! Chiar imi pare rău...
-Nu face nimic. Oricum...a trecut. Dar,acest lucru l-am reuşit datorită familiei si a prietenilor,printre care esti si tu!
Nu stiam cum trebuie să reacționez in acel moment,aşa că am spus ceva la intâmplare,pentru a schimba subiectul.
-Nu vrei să mergem la mine acasă,si să mai discutăm despre asta?
Serios?! Chiar ai intrebat asta Thea?! Incearcă să modifici intrebare,ca nu cumva să ințeleagă altceva! Hai...gandeste,gandeste!
-Adică...voiam sa spun,poate vrei să gatim ceva?...mie una, imi este foarte foame.Si...aşa putem continua discuția.
-Nu văd de ce n-aş veni! Imi răspunde cu un zâmbet gingaş pe față.
Pfiuu...am scăpat si de data asta! ...Chiar am avut o zi norocoasa!
